CSJ. Decizia nr. 1503/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1503DOSAR NR.3872/2002
Şedinţa publică de 11 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat legal de Primarul General împotriva deciziei nr.254 din 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat intimata-reclamantă M.G., prin avocat M.T., intimaţii-intervenienţi N.V., T.A.O., reprezentaţi de acelaşi avocat, lipsind recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat legal de Primarul General.
Procedura completă.
Curtea pune în discuţie excepţia nemotivării recursului, în temeiul art.303 alin. (1) şi (3) din C.proc.civ..
Avocat M.T. solicită a se constata nul recursul.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la 26 aprilie 2000 reclamanta M.G.a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, pentru ca, prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, str.Elefterie nr.10, sector 5.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul mai sus individualizat a fost proprietatea autorului V.B.de profesie avocat conform contractului de vânzare-cumpărare 15644/21 decembrie 1946 şi că acesta a trecut în proprietatea statului, prin Decretul 92/1950, reclamanta venind la succesiunea defunctei E.B.(care, la rându-i a moştenit imobilul de la autorul V.B.).
În drept au fost invocate prevederile art.480 din C.civ.. La termenul din 10 decembrie 2000 T.A.O. şi N.V. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu având acelaşi petit ca acţiunea introductivă de instanţă şi au arătat că sunt proprietarii aceluiaşi imobil în calitate de moştenitori ai defuncţilor T.I., N.V.şi R.E.
Prin sentinţa civilă 74 din 28 ianuarie 2002, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a respins acţiunea şi cererea de intervenţie voluntară, cu motivarea că reclamanţii şi intervenienţii nu au dovedit împrejurarea de fapt că autorul comun, V.B., decedat la 14 aprilie 1977, era de profesie avocat făcând parte din categoria celor exceptaţi de la naţionalizare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta M.G.şi intervenienţii N.V., T.A.O. criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia 254/12 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a admis apelul acestora, a schimbat în tot sentinţa civilă 74/28 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu a intervenienţilor T.A.O. şi N.V. şi a obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat legal de Primarul General să lase acestora în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul revendicat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a reţinut în considerentele deciziei că, în apel, în considerarea caracterului devolutiv specific acestei căi de atac (art.292 alin. (2) din C.proc.civ.) părţile au depus înscrisuri cu care au dovedit că autorul iniţial, V.B., era de profesie avocat, făcând parte din categoria socio-profesională expres exceptată de dispoziţiile art.II din Decretul 92/1950.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat legal de Primarul General.
Din cuprinsul cererii de recurs, astfel cum este redactată, Curtea constată că aceasta este lapidară de „motivare".
Motivarea recursului trebuie să răspundă cerinţelor impuse de lege.
Astfel potrivit art.303 alin. (1) din C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs".
Deşi C.proc.civ. nu cuprinde dispoziţii amănunţite cu privire la cerinţele de formă ale recursului, este de precizat că dispoziţiile procedurale în această materie, se completează în mod corespunzător cu cele prevăzute de art.287 din acelaşi cod, text procedural ce evidenţiază, în cuprinsul lui toate elementele pe care trebuie să le cuprindă apelul.
Cum reglementarea prevăzută de art.316 permite ca dispoziţiile de procedură privind judecata în apel să fie aplicate şi în instanţa de recurs, este evident că şi cererea de recurs cuprinde ca şi cererea de apel elementele (nume, domiciliu, arătată hotărârii care se atacă, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, dovezile invocate, semnătura).
Criticile expuse nu permit structurare, încadrarea în vreunul din cele 10 motive de recurs, limitativ şi expres prevăzute de art.304 din C.proc.civ..
Este de precizat, în acest sens, că recursul, privit ca o cale extraordinară de atac, calificată ca atare de legea – conform reglementării realizată sub incidenţa OUG59/2001 prevede în mod explicit şi limitativ motivele de recurs.
Chiar dacă legiuitorul a reglementat expres posibilitatea încadrării în motivele de recurs, prevăzute de art.304 din C.proc.civ. (art.306 alin.3 din acelaşi cod) această prevedere nu exonerează recurentul de a motiva cererea de recurs, în sensul arătării motivelor de casare, dezvoltării acestora.
Cum, în cauză din forma şi conţinutul cererii de recurs nu rezultă o motivare care să poată atrage încadrarea în motivele de recurs, reglementate de art.304 din C.proc.civ., Curtea urmează a constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti reprezentat legal de Primarul General împotriva deciziei 254 din 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3072/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 295/2002. Civil → |
|---|
