CSJ. Decizia nr. 1506/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1506Dosar nr.4079/2002
Şedinţa publică din11 aprilie 200.
S-a luatîn examinarerecursul declarat de contestatorul C.G.împotriva deciziei nr.74 din 18 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-contestator C.G.personal, lipsind intimata Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Prahova.
Procedura completă.
Recurentul contestator C.G.a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Curtea, după deliberare a respins cererea de amânare a cauzei, pentru lipsa de apărareînvederată apreciind că nu sunt întrunite condiţiile art.156 alin.(1) din C. proc.civ.,nefiind temeinic motivată şi a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost învestită.
Recurentul-contestator C.G.a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, în sensul admiterii contestaţiei.
CURTEA ,
Asupra recursuluide faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 22 februarie 2002 numitul C.G.a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Silvică Prahova din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor să fie anulată măsura luată de aceasta de a-i respinge notificarea vizând restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 7500 mp, amplasată în punctul „Buzoianu", com.Mâneciu, jud.Prahova.
În motivarea cererii a arătat că terenul, care este liber, a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului iar pârâta, în calitate deunitate deţinătoare, refuză să-l restituie în natură sausăfacă o ofertă de acordare a unor despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr.181 din 24 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul Prahova acţiunea reclamantului a fost respinsă, cu motivarea că terenul în litigiu face obiect de reglementare al Legilor nr.18/1991 şi nr.1/2000, neintrând sub incidenţa Legii nr,10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins, cu aceeaşi motivare, prin Decizia civilă nr.74 din 18 iulie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Reclamantul a declarat prezentul recurs, criticând hotărârile în sensul prevederilor art.30/1 pct.a şi 10 C.proc.civ.. A susţinut că este proprietarul terenului şi că a fost deposedat în mod abuziv, cadrul legal al restituirii constituindu-l prevederile Legii nr.10/2001.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Instanţele auinterpretat corect prevederile art.8 pct.1 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora nu intră sub incidenţa acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991 republicată şi prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate în baza legii fondului funciar.
Or, din mai multe înscrisuri existente la dosarul cauzei, inclusiv adresa Prefecturii Prahova din 17aprilie 2002, rezultă că în prezent comisia locală Mâneciu pentru aplicarea legii fondului funciar analizează cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, potrivit dispoziţiilor Legii nr.18/1991 şi 1/2000.
Aşa fiind, contestaţia întemeiată de reclamant pe dispoziţiile Legii nr.10/2001a fostîn mod justificat respinsă.
În consecinţă, cum hotărârile sunt legale şi temeinice, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de contestatorul C.G. împotriva deciziei 74 din 18 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1505/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1500/2002. Civil → |
|---|
