CSJ. Decizia nr. 1501/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1501DOSAR NR.3869/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei nr.240 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant P.Ş., personal şi asistat de avocatul T.R., lipsind recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi intimaţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primăria sectorului 3.
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită, având în vedere împrejurarea că recurentul-pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă, conform art.242 alin.ultim din C.proc.civ..
Avocat T.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ., cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi anume sentinţa civilă nr.186 din 18 februarie 2002 prin care s-a admis acţiunea reclamantului P.Ş. şi au fost obligaţi pârâţii să-i lase acestuia în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 iunie 2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul P.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general, Consiliul General al municipiului Bucureşti şi Primăria sectorului 3 pronunţarea unei hotărâri prin care să i se lase deplina proprietate şi liniştita posesie a imobilului teren şi construcţie situat în Bucureşti, str.Foişorului nr.122, sectorul 3.
În motivarea acţiunii, încadrată în drept în dispoziţiile art.480-481 C.civ., art.35 şi 36 din Legea nr.33/1994, reclamantul a arătat că imobilul proprietatea sa a fost inclus în anul 1989 într-un decret de expropriere pentru utilitate publică (Decretul nr.200/21 august 1989) nepus în aplicare, dar de care pârâtele se prevalează pentru a-i împiedica liberul exerciţiu al atributelor dreptului de proprietate.
În urma administrării probei cu expertiză şi înscrisuri, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilăa pronunţat sentinţa civilă nr.186din18 februarie 2002 prin care a admis acţiunea împotriva primelor două pârâte, reţinând că Primăria sectorului 3 nu au calitate procesuală pasivă.
Apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.240/6 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, care a reţinut că prin nepunerea în aplicare a decretului de expropriere emis în anul 1989 se poate trage concluzia că acesta a devenit caduc, astfel că se impune recunoaşterea calităţii de proprietar a reclamantului.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general care a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.9 şi 10 C.proc.civ..
În esenţă, se reproşează instanţei de apel lipsa motivării suficiente a deciziei pronunţate, precum şi nelegalitatea în sensul că s-au aplicat dispoziţiile art.35 din Legea nr.33/1999, ulterioare exproprierii, încălcându-se astfel principiul neretroactivităţii legii.
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului, în principal ca fiind declarat de o persoană fără calitate şi, în orice caz, ca nefondat.
Recursul declarat de municipiul Bucureşti, reprezentat legal de primarul general, care a împuternicit legal pe directorul Direcţiei generale juridice contencios şi legislaţie să-l semneze, este nefondat şi va fi respins ca atare.
Reclamantul a dovedit prin copiile contractului autentic de vânzare-cumpărare că a fost proprietarul unei construcţii situate în Bucureşti, sectorul 3, Str.Foişor nr.122, compusă din două camere, două bucătării, două vestibuluri şi WC în curte, terenul aferent fiind dobândit în folosinţă.
Din analiza înscrisurilor depuse – necombătute de pârâte – a rezultat că imobilul a fost inclus, în anul 1989 înr-un plan de sistematizare, ceea ce a atras exproprierea pentru utilitate publică, prin Decretul nr.200/1989.
Potrivit art.35 din Legea nr.33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
În interpretarea acestui text de lege, în practica constantă a acestei instanţe s-a reţinut că nu este incidentă interdicţia constituţională privind neretroactivitatea legii, atâta timp cât situaţia relevă un fapt juridic în desfăşurare – facta pendentia – care atrage aplicarea imediată a legii noi.
De aceea, văzând că imobilul are aceeaşi destinaţie ca cea anterioară edictării decretului de expropriere, că nu au fost începute lucrările de sistematizare şi nici nu mai există un asemenea interes din partea autorităţilor locale, corect instanţa de apel a menţinut soluţia fondului privind admiterea acţiunii. În raport cu temeiul în drept al acţiunii, instanţa de apel fără a reţine nelegalitatea decretului de expropriere, a constatat aplicabile dispoziţiile Legii nr.33/1994. De aceea, prima critică din recurs apare ca nefondată.
Aşadar, reclamantul are dreptul de a dobândi în proprietate ceea ce i-a aparţinut cu acest titlu la apariţia Decretului nr.200/1989, putând fi, eventual, la cerere obligat să restituie contravaloarea actualizată a despăgubirilor primite conform art.36 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Pentru considerentele anterior expuse, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr.240 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1500/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1504/2002. Civil → |
|---|
