CSJ. Decizia nr. 1507/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1507Dosar nr.4800/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata S.C. „V." SA împotriva deciziei nr.317 din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat intimata-contestatoare M.S., prin avocat G.C., lipsind recurenta S.C. „V." SA.
Procedura completă.
Curtea, din oficiu, invocă admisibilitatea căii de atac a recursului, faţă de prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., potrivit cu care, în reglementarea textului de lege invocat, instanţa de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă. Această cale de atac devine inadmisibilă, câtă vreme nu s-a epuizat exercitarea căii ordinare de atac a apelului.
Avocat G.C., lasă la aprecierea instanţei soluţionarea incidentului procedural.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la 30 octombrie 2001, contestatoarea M.S. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. „V." SA anularea hotărârii nr.10 din 13 septembrie 2001 emisă de intimată, prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în Bucureşti, str.Povernei nr.19-21 sector 1, restituirea în natură a cotei de 1/6 din imobil, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr.10/2001, contestatoarea a arătat că imobilul mai sus individualizat a aparţinut bunicului Ş. A., care la rându-i l-a donat fiilor săi, A.G.Ş.şi M.
Contestatoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin succesiune, în calitate de nepoată desoră a lui A.Ş.G..
Cu privire la nelegalitatea hotărârii a cărei anulare se solicită, contestatoarea a învederat că nu au fost respectate dispoziţiile art.24 referitoare la oferta de restituire.
Prin sentinţa civilă nr.162/5 februarie 2002 Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de S.C. V. S.A. şi a admis contestaţia formulată de M.S., a anulat hotărârea nr.10/13 septembrie 2001 emisă de intimată şi a respins cererea de restituire în natură a cotei de 1/6 din imobil, ca inadmisibil.
În esenţă, instanţa de fond şi-a motivat soluţia, stabilind că singură, contestatoarea nu poate solicita restituirea în natură a imobilului aflat în indiviziune, cu încălcarea principiului unanimităţii, în exercitarea unor acte de dispoziţie cu privire la unimobil având drept titulari mai mulţi coproprietari.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea M.S., criticând soluţia instanţei de fond ca fiind dată cu încălcarea legii şi cuprinzând dispoziţii potrivnice.
Prin Decizia nr.317 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa apelată urmând a evoca fonduldupă rămânerea definitivăa acestei din urmă hotărâri.
Pentru a decide astfel, instanţa de controljudiciar a apreciat că excepţia inadmisibilităţii a fost invocată în legătură cu petitul privind restituirea în natură a unei cote părţi din imobil, instanţa interpretând greşit prevederile Legii nr.10/2001, care nu condiţionează restituirea în natură a imobilului deformularea cererii de restituire de către toţi titularii dreptului de proprietate care sunt, în înţelesul Legii 10/2001 persoane îndreptăţite la restituire
În acest sens, s-au invocat dispoziţiile art.3 şi 4 din legea menţionată, concluzia fiind că singura condiţie pentru acordarea măsurilor reparatorii este determinată de introducerea cererii de restituire.
În contextul arătat, regula unanimităţii nu-şi găseşte aplicarea, întrucât vocaţie la obţinerea măsurilor reparatorii au toţi titularii dreptului de proprietate, raţiunea edictării Legii 10/2001 fiind aservităcaracterului reparator.
Cu această motivare, instanţa de apel a înlăturat interpretarea greşită a raportului juridic dedus judecăţii de instanţa fondului apreciind că Legea 10/2001 nu condiţioneazăopţiunea pentru măsurile reparatorii de formularea cererii de restituire de către toţicoproprietarii.
Cum excepţia de inadmisibilitate viza cererea de restituire în natură a unei cote de 1/6 din imobil (raportat la legitimarea procesuală activă), neavând incidenţă asupra admisibilităţiiformulării unei cereri de restituire, în temeiul Legii 10/2001, Curtea de Apel a admis apelul şi considerând că prin rezolvarea excepţiei inadmisibilităţii (instanţa nu a intrat în cercetarea propriu-zisă a fondului contestaţiei) a făcut aplicarea art.297 alin.1 din C.proc.civ., anulând sentinţa civilă nr.162/5 februarie 2002.
Această hotărâre pronunţată în apel a făcut obiectul recursului declarat de S.C."V." SA, împotriva deciziei nr.317 din 10 septembrie 2002 aCurţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă.
Recursul este inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUGnr.138/2000, încazul în care prima instanţă a respins sau aanulat cererea de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului, şi instanţa de apel găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va efoca fondul şiva judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă.
În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui, prin OUGnr.138/2000, în situaţia în care prima instanţă, nu intra în cercetarea fondului, instanţa de apel desfiinţa hotărârea atacată şi dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.
Raţiunea modificării prevederilor art.297 alin.1 din C.proc.civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzeispre rejudecare la instanţa de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părţile de un grad de jurisdicţie, datorată caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului serealizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art.297 alin.1 C.proc.civ., modificat prinOUGnr.138/2000 nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
În atare situaţie, Decizia, prin care a fost anulată hotărârea apelată şi a fost reţinută cauza de către instanţa de apel pentru judecarea în fond a cauzei, are caracterul unei hotărâri parţiale şi nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.
Cum în speţă recursul declarat are ca obiect o hotărâre parţială, acesta apare ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat depârâta S.C. V. SA împotriva deciziei 317 din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1537/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1505/2002. Civil → |
|---|
