CSJ. Decizia nr. 1500/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1500DOSAR NR.1464/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâţii H.I.şi H.M.împotrivadeciziei nr.26 din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii-pârâţi H.I.şi H.M., prin avocat D.G., intimaţii-reclamanţi S.I.şi S.E., primulreprezentat de avocat S.G., iar reclamanta S.E., personal şi asistată de acelaşi avocat, lipsind intimaţii – chemaţi în garanţie M.D.şi M.I.
Procedura completă.
Avocat D.G. depune următoarele taxe judiciare de timbru: 1.518.870 lei, în recurs şi 4.323.840 lei, taxă judiciară de timbru, 30.000 lei timbru judiciar.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită.
Avocatul D.G. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei 26 din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj-Secţia civilă şi trimiterea cauzei în vederea soluţionării apelului Curţii de Apel Cluj, în temeiul art.313 din C.proc.civ.
Avocatul S.G.a solicitat respingerea recursului declarat de pârâţi, ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II a din C.proc.civ.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 mai 1999, Salvan Ionel şi S.E. au chemat în judecată pe H.I.şi H.M.pentru revendicarea unui teren în suprafaţă de 344 m.p., identic cu p.t. nr.140/1 din CF 2115 Năsăudşi obligarea pârâţilor, sub sancţiunea unor daune cominatorii, să ridice construcţia pe care au edificat-o pe terenul revendicat ori să fie autorizaţi ei a îndeplini această obligaţie, pe cheltuiala pârâţilor.
Pârâţii au formulat cerere reconvenţională solicitând să se constate şi să fie intabulat dreptul lor de proprietate asupra terenului şi construcţiei din litigiu sau, în subsidiar, să fie obligaţi reclamanţii să le plătească contravaloarea actualizată abunului, cu recunoaşterea unui drept de retenţie.
De asemenea, pârâţii au chemat în garanţie pe M.D.şi M.I., vânzătorii terenului, pentru a fi obligaţi, în caz de evingere, să le restituie preţul actualizat al terenului şi cheltuielile vânzării.
Judecătoria Năsăud, prin sentinţa civilă nr.1672 din 9 septembrie 1999, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin sentinţa civilă nr.83 din 11 mai 2001 a admis, în parte, acţiunea şi cererea reconvenţională, a constatat că reclamanţii sunt proprietarii terenului de 344 m.p., identic cu p.t. nr.140 din CF 2115 Năsăud şi că pârâţii au edificat o casă (în roşu) pe acest teren, în valoare de 211.006.000 lei. A atribuit reclamanţilor construcţia şi i-a obligat pe pârâţi să le predea reclamanţilor, în deplină proprietate şi posesie, întregul imobil, compus din teren şi construcţie. A obligat pe reclamanţi să le plătească pârâţilor suma de 211.006.000 lei reprezentând contravaloarea construcţiei. În favoarea pârâţilor a instituit un drept de retenţie, iar chemaţii în garanţie au fost obligaţi să le restituie suma de 90.500.000 lei reprezentând preţul actualizat al terenului vândut.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr.26 din 13 februarie 2002, a admis apelul pârâţilor şi a majorat creanţa, reprezentând contravaloarea construcţiei, la 272.320.000 lei. A menţinut celelalte dispoziţii alesentinţei.
Instanţele au reţinut, referitor la revendicarea terenului, că reclamanţii sunt proprietari prin succesiune testamentară, după defuncta H.V., decedată la 23 decembrie 1995, conform testamentului autentificat sub nr.112 din 2 decembrie 1995 şi certificatului de moştenitor nr.17/1999. Cu privire la construcţia edificată de pârâţi pe teren,au fost invocate dispoziţiile art.492 şi 494 C.civ., iar referitor la răspunderea pentru evicţiune, prevederile art.1337 şi urm. C.civ.
Împotriva acestei decizii pârâţii au declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia, au arătat, în esenţă, că instanţa de apel a omis să examineze şi să se pronunţe asupralipsei de legitimare procesuală a reclamanţilor, dedusă din revocarea testamentului pe care-l exhibă. De asemenea, instanţa de apel n-a soluţionat cererea lor de suspendare a judecăţii până la rezolvarea, definitivă şi irevocabilă, a dosarului nr.190/2002 al Judecătoriei Năsăud, având ca obiectanularea certificatului de moştenitor nr.17/1999, invocat de reclamanţi în sprijinul pretenţiilor lor.
Recursul este întemeiat.
În cazul acţiunilor prin care se valorifică un drept real, cumeste acţiunea în revendicare, proba existenţei dreptului reclamat este esenţială pentru justificarea legitimării procesuale active şi, corelativ, a temeiniciei cererii. Dacă apărarea pârâtului vizează absenţa calităţii reclamantului este necesară unirea problemei calităţii cu fondul, determinat de necesitatea administrării aceloraşi probe. Când o asemenea apărare este invocată într-un proces separat, ea se constituie într-o chestiune prejudicială care trebuie rezolvată de instanţa competentă, în prealabil şi definitiv, urmând să fie invocată cu putere de lucru judecat în procesul de revendicare. De aceea, în cazul în care apărarea pârâtului se constituie într-o chestiune prejudicială , instanţa de revendicareeste obligată să suspende judecatapână la rezolvarea prin hotărâre definitivă a chestiunii prejudiciale. Desigur chestiunea suspendării se constituie într-o excepţie procesuală dilatorie care, urmândregulile prescrise procedurii de soluţionare aexcepţiilor, trebuie pusă în dezbaterea părţilor.
În procesul de faţă, instanţa de apel, confruntată cu o asemenea excepţie, a ignorat-o şi, nelegal, a păşit la soluţionareacauzei . Nu mai puţin, instanţa a trecut fără examinare şi peste motivul invocat a lipsei de legitimare procesuală activă, dirimantă prin efectele sale.
Aşa fiind şi cum, în sensul art.314 C.proc.civ., instanţa de recurs nu poate hotărî asupra pricinii, se impune, în baza art.313 C.proc.civ.,admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru a rejudeca apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii H.I.şi H.M.împotriva deciziei nr.26 din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă, pe care o caseazăşi trimite cauzaaceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului declarat de pârâţi împotriva sentinţei civile nr.83 din 11 mai 2001 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1506/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1501/2002. Civil → |
|---|
