CSJ. Decizia nr. 1504/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1504Dosar nr.3874/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat dereclamanţii S.R., I.M., I.F.E.împotriva deciziei nr.302 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii-reclamanţi S.R., I.M., I.F.E., toţi fiind reprezentaţi de avocatIgreţ Ion, lipsind intimaţii B.F., B.F., Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primarul General şi SC AVL Berceni SA.
Procedura completă.
Avocatul I.I. depune taxa judiciară de timbru de 30.000 lei şi 1500 lei timbru judiciar.
Nefiind alte chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului cu care a fost învestită.
Avocat Igreţ Ion a susţinut recursul declarat de reclamanţi dezvoltând motivele prevăzute de art.304 pct.3, 7 şi 9 din C.proc.civ.solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei 302 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-acivilă şi sentinţei 187 din 18 februarie 2002 pronunţată de instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a a civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei sectorului 4, ca instanţă de fond, competentă material să soluţioneze cauza conform art.314 din C.proc.civ.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 18 septembrie 2001 S.R., I.M. şi I.F.E au chemat în judecată pe B.F., B.F., Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Primarul general şi pe S.C. „AVL" Berceni, pentru a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.2048 din 24 septembrie 1997, privind înstrăinarea bunului imobil, reprezentând o locuinţă compusă din 2 camere, bucătărie, baie, pivniţă şi boxă, situată înmunicipiul Bucureşti, str.Dealul Mitropoliei nr.11. Au susţinut că actul juridic atacat a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr.112/1995 (în vigoare la data înstrăinării), fiind, totodată, nul pentru preţ derizoriu şi cauză ilicită, determinată deîmprejurarea că părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză, ştiind că lucrul vândut este proprietatea lor (a reclamanţilor).
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr.187 din18 februarie 2002, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.302 din 3 iulie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor cu motivarea că în raport dedispoziţiile Legii nr.10/2001, în temeiul căreia aceştia au notificat restituirea bunului în natură, acţiunea apare inadmisibilă.
Împotrivadecizieidin apel reclamanţii au declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora au arătat, în esenţă, că violează dispoziţiile Legii nr.10/2001. Respectiv, soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii actelor de înstrăinare a imobilelor care formează obiectul acestei legi este prejudicială procedurii administrative de restituire a unor asemenea bunuri, aşa încât acţiunea trebuia admisă.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează.
Din economia reglementărilor cuprinse în dispoziţiile art.46 alin.4 şi 5, 47 alin.2 din Legea nr.10/2001 rezultă, într-adevăr, că nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor care cad sub incidenţa acestei legi, se constituie într-o chestiune prejudicială, a cărei soluţie poate avea o înrâurire covârşitoareasupra dreptului dedus procedurii administrative de restituire a unor asemenea bunuri. În acest caz intervine suspendarea legală de plin drept a procedurii administrative până la soluţionarea acţiunii în nulitate, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În consecinţă, refuzul instanţelor de a judeca acţiunea în nulitate referitor la care au fost regulat sesizate, este inadmisibil şi poate constitui o denegare de dreptate (art.3 C.civ.),considerent pentru care seimpune admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
În temeiul art.725 alin.2 combinat cu art.1 pct.1 şi art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ., instanţa de trimitere se verifică a fi Judecătoria sectorului 4 Bucureşti căreia i se va trimite dosarul cauzei şi care are a se conforma dispoziţiilor art.315 C.proc.civ. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.R., I.M. şi I.F.E.împotriva deciziei nr.302 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, SecţiaaIV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr.187 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1501/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 15/2002. Civil → |
|---|
