CSJ. Decizia nr. 1575/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1575Dosar nr. 1643/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1201/1997, reclamanţii C.M.S., C.I.M., R.C. şi S.C.S. au chemat în judecată pârâţii Primăria comunei Pîrscov, Inspectoratul de Poliţie Buzău, S.C. D. S.A. Buzău, S.C.C. S.A. Pîrscov, solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate şi paşnică posesie bunurile imobile şi mobile ce au aparţinut defunctului S.I.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că bunurile revendicate sunt reprezentate de casa de locuit şi terenul aferent de 5000 mp, situat în comuna Pîrscov, judeţul Buzău, un teren intravilan din aceeaşi localitate folosit de S.C.C. S.A., precum şi bunurile mobile preluate de Primăria Pîrscov prin procesele verbale din 16 august 1960 şi 15 septembrie 1960.
Au mai arătat reclamanţii că bunurile defunctului S.I. au fost preluate ca urmare a condamnării acestuia pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale.
Dar, în urma recursului în anulare declarat de Procurorul general al României, Curtea Supremă de Justiţie a casat deciziile nr. 309 şi nr. 1332 din 1960, a achitat pe inculpatul S.I. şi a înlăturat măsura confiscării averii.
În prezent imobilul din comuna Pîrscov – o casă de locuit şi terenul aferent – este ocupat de Poliţia comunei Pîrscov şi S.C. D. S.A. Buzău.
Ulterior, reclamanţii şi-au completat acţiunea, în sensul că revendică şi imobilul situat în Buzău, care este deţinut de Primăria Buzău, Administraţia Financiară Buzău şi S.G.
La data de 12 august 1997 s-a depus la dosar tranzacţia încheiată de reclamanţi cu Inspectoratul Judeţean de Poliţie Buzău, iar la 7 aprilie1998 o altă tranzacţie încheiată cu S.C. D. S.A. Buzău.
A fost introdus în cauză, în calitate de pârât şi Ministerul Finanţelor Publice.
Numita S.G. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând să se constate că este moştenitoarea defunctului S.I.
Ulterior, s-a introdus în cauză, în calitate de pârâtă şi R.A.M. Buzău.
Prin sentinţa civilă nr. 223 din 28 septembrie 2001, Tribunalul Buzău, judecând în fond cauza, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de Ş.G.
Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat să plătească reclamanţilor 707.541.768 lei, contravaloarea bunurilor mobile confiscate şi parte din imobil şi terenul de 205 mp, situat în Buzău.
Administraţia Finanţelor Publice Buzău a fost obligată să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul deţinut de aceasta, la adresa sus-amintită şi 262,796 mp teren.
Pârâta S.C. C. S.A. Pîrscov a fost obligată să lase reclamanţilor în proprietate şi posesie 6315 mp teren situat în comuna Pîrscov.
De asemenea, s-a luat act de tranzacţiile încheiate de reclamanţi cu S.C. D. S.A. Buzău şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău.
Instanţa a constatat că R.A.M. Buzău nu are calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că, după admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii de condamnare şi achitarea autorului reclamanţilor, S.I., înlăturându-se măsura confiscării averii acestuia, moştenitorii săi P.M., R.C., C.I.M., C.M. şi S.C.S. sunt îndreptăţiţi la întoarcerea executării, conform art. 404 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât S.C.S. a decedat, pe parcursul procesului au fost introduşi în cauză moştenitorii acestuia, respectiv S.C.C., S.M.D. şi S.S.
S-a mai stabilit şi faptul că, întrucât S.G. a renunţat la succesiunea defunctului S.I., cererea de intervenţie în interes propriu se va respinge.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău şi Ministerul Finanţelor Publice, precum şi numiţii S.V.C. şi S.M., aceştia din urmă susţinând că şi ei sunt moştenitorii defunctului S.C.S. şi nu au fost introduşi în cauză la instanţa de fond.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 6 din 8 februarie 2002, a admis apelul formulat de S.V.C. şi S.M., a anulat în parte sentinţa şi a admis acţiunea formulată şi de aceştia alături de ceilalţi reclamanţi, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Celelalte două apeluri au fost respinse ca nefondate.
Referitor la apelul numiţilor Ş., instanţa a reţinut că şi ei sunt moştenitorii defunctului S.C.S., au calitatea de descendenţi de gradul I, au calitate procesuală activă şi vor continua acţiunea introdusă de autorul lor alături de ceilalţi moştenitori ai acestuia, dar şi de ceilalţi reclamanţi.
S-a susţinut şi că toţi moştenitorii reclamantului defunct S.C.S. se vor subroga în drepturile autorului lor, astfel cum au fost stabilite până la acest moment, inclusiv prin cele două tranzacţii încheiate de reclamanţi cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău şi S.C. D. S.A. Buzău.
Referitor la apelurile pârâţilor Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău şi Ministerul Finanţelor Publice s-a reţinut, în primul rând, că omisiunea instanţei de a indica textele de lege nu echivalează cu o nemotivare în drept şi, în al doilea rând, că reclamanţii au făcut dovada că bunurile revendicate au aparţinut autorului lor, S.I., prin actele depuse la dosarul de fond.
S-a arătat că, întrucât titlul în baza căruia bunurile au trecut la stat a fost desfiinţat, acţiunea în revendicare a fost corect admisă şi, cum statul este lipsit de un just titlu, nici pârâtele nu pot invoca că deţin imobilul sau bunurile mobile cu just titlu, actele invocate fiind lipsite de efecte juridice.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Prin recursurile formulate, ambele pârâte au criticat hotărârea instanţei de apel pentru greşita apreciere a faptului că statul este lipsit de just titlu, iar bunurile mobile şi imobile au fost deţinute în mod abuziv, că greşit au fost obligate la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate şi parte din teren şi imobil, întrucât reclamanţii nu au făcut dovadadreptului de proprietate asupra acestora, faptul că nefăcând obiecţiuni la raportul de expertiză, ar fi echivalat cu achiesarea la concluziile ei.
În plus, Administraţia Finanţelor Publice a considerat că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi că greşit s-a admis acţiunea în revendicare, potrivit dreptului comun, reclamanţii neparcurgând procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la motivul invocat privind nerecurgerea la procedura instituită de Legea nr. 10/2001, trebuie remarcat faptul că, potrivit principiului electa una via, reclamanţii aveau posibilitatea de a hotărî modalitatea şi temeiul de drept al acţiunii lor.
Referitor la critica privind obiecţiunile la raportul de expertiză, în mod corect a reţinut instanţa de apel faptul că, nefiind exprimate obiecţiuni, evident s-a achiesat la concluziile raportului de expertiză.
Întrucât, în urma desfiinţării hotărârii de condamnare şi înlăturării măsurii confiscării averii personale a autorului reclamanţilor, a fost desfiinţat titlul executoriu care a stat la baza preluării bunurilor mobile, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la întoarcerea executării; astfel, pentru bunurile existente în natură, corect au stabilit instanţele retrocedarea lor, iar pentru cele ce au fost valorificate nemai existând în natură, s-a stabilit restituirea contravalorii acestora, respectiv o valoare reactualizată.
În ceea ce priveşte critica privind aspectul nedovedirii de către reclamanţi a dreptului lor de proprietate asupra bunurilor, nu poate fi primită;instanţa deapel areţinut faptulcă avereacondamnatului – autorul reclamanţilor – a trecut în proprietatea statului în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar reclamanţii, prin înscrisurile existente la dosar au dovedit pe deplin că bunurile mobile şi imobile confiscate au fost efectiv preluate de stat şi deţinute până în prezent de către diferite unităţi ce le-au primit în administrare de-a lungul timpului.
Art. 404 alin. (1) C. proc. civ. consfinţeşte clar că în cazul desfiinţării titlului executoriu, cel interesat are dreptul la restabilirea situaţiei anterioare, regula fiind restituirea în natură.
Astfel, în mod corect, instanţele au dispus restituirea în natură a imobilului situat în Buzău,de către Administraţia Financiară Buzău şi de către S.C.C. S.A. Pîrscov a suprafeţei de teren situat în comuna Pîrscov, întrucât există acordul acestora în acest sens.
Prin punerea în executare a confiscării averii inculpatului, bunurile au trecut în proprietatea statului şi de aceea întoarcerea executării trebuie făcută de Ministerul Finanţelor Publice, care urmează să plătească contravaloarea bunurilor înstrăinate de către stat.
Faţă de cele ce preced, rezultă că instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, iar recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 6 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1574/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1547/2002. Civil → |
|---|
