CSJ. Decizia nr. 1576/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1576Dosar nr. 3728/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 aprilie 2001, P.I. a chemat în judecată pe S.C. A.R.A. S.A. pentru a fi obligată să-i plătească suma de 1.500.000.000 lei cu titlu deindemnizaţie de asigurare (despăgubiri) datorată ca urmare a survenirii, în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2000 şi în ziua de 28 august 2000, a cazului asigurat prin contractul de asigurare CPF nr. 0001611 din 21 septembrie 1999. Totodată, a cerut, ca daune, dobânda legală şi restituirea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 99 din 5 martie 2002, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată, cu 43.695.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 88 din 24 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei şi aobligat-o să-i restituie reclamantei cheltuielile de judecată (în sumă de 4 milioane lei), cu motivarea că asigurarea a avut ca obiect o seră legumicolă, în suprafaţă de 2 ha (înscrisă în CF 4232 judeţ Arad), referitor la care, pârâta, din culpă, a garantat un risc care, datorită vechimii construcţiei, neîncălzirii acesteia pe timp de iarnă şi modului de exploatare, era previzibil şi inevitabil sub raportul producerii pagubelor reclamate, adică neasigurabil.
Deoarece a fost acceptat de asigurător şi inclus în poliţa de asigurare, rezultă că este un risc asigurat. Fiind, totodată, un risc realizat (caz asigurat), cu consecinţa prăbuşirii în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2000 şi, apoi, în ziua de 28 august 2000, a 8.000 mp din construcţia asigurată, justifică, în întregime, soluţia apelată a admiterii acţiunii.
Împotriva acestei decizii pârâta a declaratrecurs bazat pe motivele de casare prevăzute deart. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă, că soluţia pronunţată este lipsită de temei legaldeoarece instanţele, evitând să sepronunţe asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au apreciat eronat că paguba este consecinţa cazului asigurat (sinistrul). În realitate, construcţia s-a prăbuşit datorită vechimii sale (peste 40 ani), neefectuării reparaţiilor şi proasteiexploatări de către reclamant. Oricum, paguba din 28 august 2000, este consecinţa violării de către reclamant a obligaţiilor înserate în Cap. VII lit. c) din Condiţiile particulare şi art. 27 lit. a) şi art. 48 lit. c) din Condiţiile generale, încorporate în contract, prin neefectuarea culpabilă a reparaţiilor necesare asupra bunului asigurat, după evenimentul din noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2000, în scopul prevenirii agravării pagubelor.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează.
Din examinarea reglementărilor cuprinse în Legea nr. 136/1995 privind sistemul asigurărilor şi reasigurărilor în România, rezultă că indemnizaţia de asigurare (despăgubirea) este datorată deasigurator numai în situaţiaproducerii cazului asigurat. Respectiv,numai dacă paguba a cărei indemnizare se cere, este consecinţa producerii riscurilor (pericolelor) garantate deasigurător, adică a unor evenimentecaredepind exclusiv de hazard, precizate, cu exactitate, în poliţă, prin termeni enumeraţi care nu lasă loc interpretărilor arbitrare.
per a contrario, în absenţa producerii riscului asigurat (a sinistrului) ori dacă acesta n-a depins exclusiv de hazard sau paguba este consecinţa unor alte cauze, inclusiv a unor fapte săvârşite din culpă de către asigurat (prevăzute expres în contract), indemnizaţia de asigurare nu este datorată.
În speţă, instanţele, făcând simpla aserţiune asupra producerii riscurilor asigurate şi ignorând în întregime regulile arătate (supra), au dedus existenţa dreptului de indemnizare doar din acceptarea mutuală, dar culpabilă, de către asigurător, aunor riscuri previzibile şi inevitabile sub raportul producerii pagubelor indemnizate (riscuri neasigurabile).
Desigur, fiind acceptate de asigurător şi incluse în poliţa de asigurare, ele sunt riscuri asigurate. În materialitatea lor, ele vizau acţiunea unor evenimente naturale cum sunt: a)furtuna ; b) ploaia torenţială; c) grindina; d) avalanşe de zăpadă; e) greutatea stratului de zăpadă; f) alunecarea de pământ, etc.(enumerate în poliţă), asupra unor construcţii vechi, depreciate organic (prin proastă exploatare şi întreţinere). Probabilistic ele puteau antrena prăbuşirea celor 8.000 mp din clădire. Numai că, existenţa şi acţiunea acestor evenimente n-a fost stabilită, lucru cu atât mai grav, cu cât instanţele nu s-au pronunţat asupra probelor administrate referitoare la inexistenţariscurilor asigurate, precum şi asupra apărărilor constante ale pârâtei că paguba are alte cauze, inclusiv comportamentul culpabil al asiguratului care după primul eveniment (din 31 ianuarie/1 februarie 2000) nu a luat măsuri de limitare a prejudiciului în sensul obligaţiilor pe care şi le-a asumat, prevăzute în cap. VII lit. c) din Condiţiile particulareşi art. 27 lit. a) şiart. 28 lit. c) din Condiţiile generale, ambele incorporate în contractul de asigurare.
Aşa fiind, se constată că împrejurările de fapt esenţiale ale pricinii nu au fost deplin stabilite, situaţie în care, nefiind posibil, în sensul art. 314 C. proc. civ., ca instanţa de recurs să hotărască asupra fondului pricinii, se impune admiterea recursului şi casarea hotărârilor atacate, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
Instanţa de trimitere va ţine seama de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. şide cerinţa, imperios necesară pricinii, ca expertiza de evaluare a daunelor, să identifice pagubaproprie fiecăruia dintre cele două evenimente de risc deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. A.R.A. S.A. împotriva deciziei nr. 88 din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează această decizie şi sentinţa nr. 99 din 5 aprilie 2002 a Tribunalului Arad şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1578/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1574/2002. Civil → |
|---|
