CSJ. Decizia nr. 1577/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1577Dosar nr.3757/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
La data de 4 aprilie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C.L.P.şi de pârâta D.G.F.P. Sălaj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr.103 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 4 aprilie 2003,care face parte integrantă din prezenta deciziei, iar pronunţarea s-a amânat la 15 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.78/2002, reclamantul C.L.P.a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul local Cehu Silvaniei, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Judeţean Sălaj, solicitând în principal restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.3530 Cehu Silvaniei, compus din grădină intravilan în suprafaţă de 9325 mp. şi casă de locuit.
În subsidiar, reclamantul a solicitat despăgubiri băneşti sau compensare cu alte bunuri ori servicii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat căa solicitat Consiliului local Cehu Silvaniei restituirea în natură a imobiluluicu dispoziţie motivată sau prin echivalent, însă acesta nu i-a răspuns, acest fapt echivalând cu neacceptarea ofertei, motiv ce l-a determinat să purceadă la soluţionarea pe cale jurisdicţională a cauzei.
Reclamantul a mai arătat că terenul a fost cunpărat de el în 1945, ulterior s-a construit pe acesta o casă în 1951, ca apoi să fie preluat în 1957 şi intabulat nelegal în favoarea statului în baza Decretului nr.92/11950.
Prin sentinţa civilă nr.270 din 8 martie 2002, Tribunalul Sălaj a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantuluisuma de 300.000 lei calculat la nivelul anului 1957, actualizată cu indicele inflaţiei la data plăţii efective, respingând acţiunea faţă de Consiliul local Cehu Silvaniei şi Consiliul judeţean Sălaj.
Pentru a da această soluţie tribunalul a reţinut că, în anul 1951, imobilul, aflat în stadiul de construit „în roşu", a fost preluat abuziv de la reclamant, amenajându-se iniţial un staţionar medical, apoi spitalul orăşenesc.
Proiectantul, în principiu, nu s-a opus, s-a încheiat o minută, acesta urmând să primească o despăgubire de 300.000 lei, pe care însă nu a încasat-o niciodată.
S-a mai reţinut că reclamantul a înaintat notificare la Primăria Cehu Silvaniei în baza prevederilror Legii nr.10/2001, prin care a cerut restituirea înnatură a imobilului, iar în subsidiar măsuri reparatorii; apărarea pârâţilor în sensulcă notificarea nefiind expediată prin executorul judecătoresc, nu poate fi luată în considerare, întrucât acest fapt nu constituie o fire de neprimire a notificării.
Instanţa a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.16 al.1 din Legea nr.10/2001; astfel, imobilul în litigiu fiind ocupat de Spitalul orăşenesc Cehu Silvaniei, deci de o unitate de sănătate, foştilor proprietari li se pot acorda numai măsuri reparatorii prin echivalent, considerent pentru care, apreciind valoarea imobilului la 300.000 lei, aşa cum s-a stabilit prin procesul verbal din 20 august 1957, instanţa de fond a obligat Statul Român,prin Ministerul Finanţelor Publice la restituirea acestei sume, actualizată potrivit indicelui deinflaţie şi a respins acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj, apreciind sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală.
Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, prin Decizia nr.103 din 4 iulie 2002, a respins ca nefondate apelurile.
Referitor la critica exprimată de reclamant privind nerestituirea în natură a imobilului, instanţa de apel a reţinut că , deşi acesta afost preluat abuziv, se încadrează în art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, şi, cu toate acestea el nu poate fi restituit în natură, reclamantul putând beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent, situaţia juridică a terenului fiind analizată prinprisma prevederilor art.16 şi art.18 lit.c din aceeaşi lege, deoarece imobilul a fost transformat, devenind unul nou în raport cu cel preluat „în roşu" în anul 1951, sau chiar în raport cu cel din anul l957, când în procesul verbal s-a consemnat despre edificarea unor noi construcţii de peste 200.000 lei.
S-a mai reţinut că invocarea lipsei calităţiiprocesuale pasive a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj esteeronată, deoarece plata despăgubirilror prin echivalent bănesc se face de către Ministerul Finanţelor Publice, prin serviciile salepublice descentralizate.
Împotriva acestei decizii, atât reclamantul, cât şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice.
Prin recursul formulat, reclamantul acriticat hotărârile instanţelor pentru nelegalitate, constând în faptul că nu i-au restituit imobilul în natură şi pentru că, în situaţia acordării de despăgubiri,acestea trebuiesc calculate începând cu anul 1951 şi nu 1957.
Recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj critică soluţia instanţei de apel, care a menţinut în totalitate soluţia dată de instanţa de fond, în primul rând sub aspectul menţinerii sale ca parte în proces, deşi nu are calitate procesuală pasivă, pentru că acţiunea reclamantului este prematur introdusă, în lipsa răspunsului la notificarea făcută, că greşit s-arespins acţiunea faţă de Consiliul local Cehu Silvaniei, întrucât spitalul a trecut în domeniul public al acestui oraş.
S-a mai arătat că imobilul a fost preluat de statul român fără titlu şi, în atare situaţie, potrivit art.9 al.1 lit.c din Legea nr.10/2001, părţile pot conveni şi asupra unor modalităţi de restituire, inclusiv restituirile în natură cu plata unei sulte; S-a reţinut şi că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privitre la măsurile reparatorii de care poate beneficia reclamantul, întrucât în speţă, măsurile reparatorii prin echivalent sunt posibile numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, or, acest lucru îlpoate aprecia doar primăria şi, abia după primirea acestui răspuns, reclamantul putea ataca în faţa instanţei dispoziţia primăriei.
S-a arătat şi că suma de 300.000 lei poate fi actualizată cu indicele de inflaţie numai din anul 1990, pentru perioada anterioară neexistînd acte normative care să reglemnteze coeficienţii de actualizare după rata inflaţiei, precum şi că greşit au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, neavând nici o culpă procesuală.
Recursul pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj urmrează a fi admis pentru cele ce urmează.
Este întemeiată critica privind greşita menţinere în cauză a acestei pârâte, care nu are calitate procesuală pasivă.
Într-adevăr art.26 din Legea nr.10/2001 prevede că numai în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice;or, în speţă imobilul în care este spitalul oraşului Cehu Silvaniei aparţine în prezent domeniului public al oraşului Cehi Silvaniei, astfel încât, instanţele au pronunţat hotărâri nelegale deoarece au respins acţiunea reclamantului faţă de Consiliul local Cehu Silvaniei, care are calitate procesuală pasivă, astfel încât acţiunea trebuie admisă şi faţă de acesta.
Este îndreptăţită şi critica privind prematuritatea introducerii acţiunii de cătrereclamant, întrucât nu au fost respectate toate etapel.
procedurale prevăzute de Legea nr.10/2001 şi, cu toate că reclamantul nu a primit nici un răspuns la notificarea depusă, s-a adresat instanţei de judecată, elneatacînd, practic, nici un actemis de Primăria Cehu Silvaniei.
Este de remarcat şi faptul că instanţele au greşit acordând reclamantului despăgubiri băneşti în sumă de 300.000 lei, calculate la data preluăriişi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, întrucât, în conformitate cu prevederile art.40 din Legea nr.10/2001, pe baza evaluării despăgubirilror băneşti, în termen de un an de la expirarea termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor, prin lege specială se vor reglementa modalităţile, cuantumul şi procedurile de acordare a despăgubirilor băneşti, care pot fiplafonate.
Având în vedere argumentele de mai sus, se impune admiterea acestui recurs, casarea hotărârilor pronunţate şi respingerea acţiunii pronunţate de reclamant.
În ceea ce priveşte recursul reclamantului, se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins.
În primul rând, acţiunea pronunţată de reclamant, aşa cum s-a mai arătat, este prematur introdusă; acesta nu a aşteptat rezolvarea notificării formulate, adresându-se instanţei de judecată în baza art.24 pct.7 şi 8 din Legea nr.10/2001,cu toate că nu a atacat nici un actemis de Primăria Cehu Silvaniei pentru a se încadra în prevederile acestui articol.
Prima critică exprimată vizând nerestituirea imobilului în natură, nu poate fi primită; întrucât imobilul este ocupat în prezent de Spitalul orăşenescCehu Silvaniei, în cauză sunt aplicabile prevederile art.16 al.1 din Legea nr.10/2001, care arată că, în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate, aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice .....etc., foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile prezentei legi.
În ceea ce priveşte ce-a de a doua critică, referitoare la cuantumul şi calculul despăgubirilor, potrivit al.2 din textul de lege menţionat, Guvernul este cel care va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedateîn naturăşipentru care seacordămăsurireparatoriiprinechivalent; cu alte cuvinte, întrucât nu există o dispoziţie administrativă emisă în baza art.16 al.2 din Legea nr.10/2001, prin care să se dispună că imobilul nu va fi retrocedat în natură şi că se acordă măsuri reparatorii, evident, contestaţia este prematur introdusă.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr.103 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
Casează Decizia şi sentinţa civilă nr.270 din 8 martrie 2002 a Tribunalului Sălaj şi respinge acţiunea reclamantului.
Respinge recursul declarat de reclamantul C.L.P.împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Propnunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1580/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1578/2002. Civil → |
|---|
