CSJ. Decizia nr. 1579/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1579DOSAR NR.989/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie2003
La data de 4 aprilie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C.G.şi de pârâta D.G.F.P. Neamţ, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr.82 din 10 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 4 aprilie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat la 15 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 martie 2001, C.G.a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ pentru a fi obligat să-i plătească 20 milioane lei daune materialeşi 50 milioane lei daune morale reprezentând pagube suferite prin deţinerea sa, în perioada 10 ianuarie 2001 – 1 martie 2001, în puterea mandatului de executare emis, nelegal, în baza deciziei penale nr.515 din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Neamţ.
Tribunalul Neamţ, secţia civilă, prin Decizia nr.162 din 23 aprilie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr.82 din 10 decembrie 2001, a admis apelul reclamantului şi, schimbând în tot sentinţa atacată, a admis acţiunea şi aobligat pe pârât să-i plătească 2.500.000 lei daune materiale, 20.000.000 lei daune morale şi 900.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că deţinerea pe nedrept a reclamantului, în perioada 10 ianuarie 2001 – 1 martie 2001, rezultă din conţinutul sentinţei penale nr.14 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Piatra Neamţ şi deciziei penale nr.113 din 27 februarie 2001 a Curţii de Apel Bacău. Paguba suferită constă în venitul din muncă nerealizat echivalent salariului minim pe economia naţională, calculat pe durata a două luni şi daunele morale, referitor la care s-a ţinut seama că punerea sa în libertate a fost determinată de încetarea procesului penal şi nu de achitare.
Împotriva acestei decizii reclamantul şi pârâtul au declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ..
În dezvoltarea acestui motiv, reclamantul a arătat, pe baza unor înscrisuri noi produse în recurs, că daunele materiale au fost stabilite eronat, iar cele morale nu acoperă suferinţa produsă prin privarea sa de libertate, timp de 50 de zile. Pârâtul a invocat că daunele materiale n-au fost dovedite, că cele morale sunt consecinţa faptei reclamantului şi că,oricum, răspunderea civilă cade în sarcina administraţiei locului de deţinere şi nu a statului. Ambele părţi s-au referit şi la temeiul de drept al admiterii acţiunii.
Recursul reclamantului este întemeiat, iar al pârâtului, nefondat.
Potrivit art.48 alin.3 din Constituţia României, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale.
Instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr.45 din 10 martie 1998 (publicată în Monitorul Oficial partea I nr.182 din 18 mai 1998), a statuat că dispoziţiile art.504 alin.1 C.proc.pen.. au legitimitate, conform art.48 alin.3 din Constituţie, numai în măsura în care nu limitează, la ipotezele prevăzute de text, dreptul de reparaţie pentru erorile judiciare săvârşite în procesele penale.
Rezultă că aria erorilor judiciare pentru care statul trebuie să răspundă conform art.504 şi urm. C.proc.pen., cuprinde, potrivitnormei constituţionale, toate cazurile de erori judiciare săvârşite în procesele penale şi, în primul rând cele care antrenează privarea de libertate, pe nedrept, a unor persoane.
În speţă, reclamantul a suferit mai multe condamnări pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă. O primă condamnare, la pedeapsa de 2 luni închisoare, suspendată condiţionat în baza art.81 C.pen. a fost hotărâtă prin sentinţa penală nr.762 din 24 iunie 1996 a Judecătoriei Piatra Neamţ. Alte trei condamnări i-au fost aplicate prin sentinţa penală nr.1028 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei Piatra Neamţ, în temeiul căreia a fost emis, sub nr.1799/1998, mandatul de exec utare a unei pedepse rezultante de 8 luni închisoare. Ultima condamnare, de 1 an închisoare, a fost pronunţată împotriva sa, prin sentinţa penală nr.864 din 6 octombrie 1999. Această sentinţă reface, în baza art.36 C.pen., concursul de infracţiuni şi dispune, contopirea pedepselor aplicate prin hotărârea anterioară precum şi revocarea suspendării exec utării unei pedepse de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.762/1996 a Judecătoriei Piatra Neamţ, stabilind o pedeapsă rezultantă, de executat, de 1 an şi 8 luni închisoare.
Sentinţa menţionată anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1799/1998 (menţionat supra) şi, în baza ei, Judecătoria Piatra Neamţ emite mandatul nr.1427 din 19 iunie 2000, în temeiul căruia, reclamantul a fost arestat, la data de 27 octombrie 2000, în executarea pedepsei închisorii de 1 an şi 8 luni închisoare (arătată supra). Această pedeapsăa fost menţinută în apel, prin dec izia penală nr.58 din 28 ianuarie 2000 a Tribunalului Neamţşi, apoi, în recurs, prin Decizia nr.365 din 1 iunie 2000 a Curţii de Apel Bacău.
Ulterior, la data de 19 octombrie 2000, reclamantul formulează o contestaţie în anulare, în baza art.386 lit.a-c C.proc.pen.., invocând neregulata sa citare şi imposibilitatea de a se prezenta în recurs, precum şi stingerea procesului penal în baza art.11 pct.2 şi 10 lit. b C.proc.pen..
Tribunalul Neamţ, fără a avea competenţă materială, prin Decizia penală nr.515 din 10 noiembrie 2000, a admis contestaţiareclamantului (din cauza de faţă), a anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.1799/1998 şi 1427/2000 (menţionate supra) şi a dispus executarea pedepsei rezultante de 8 luni închisoare (însumată prin contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr.1028 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei Piatra Neamţ, revocarea şi adiţionarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.762/1996 a aceleiaşi judecătorii). Prin aceeaşi decizie, instanţa a hotărât menţinerea stării de arest şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsamenţionată. Această soluţie, deşi a fost reformată prin Decizia penală nr.113 din 27 februarie 2001 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost anulat mandatul de executare apedepsei închisorii nr.1427/2000 (menţionat supra) şi s-a dispus punerea în libertate a celui în cauză (executată la 1 martie 2000, cf.f.5 din dosar), ea a avut consecinţa liberării cu o întârziere de cel puţin 50 zile a reclamantului(perioadă invocată prin acţiunea de faţă).
Respectiv, trebuie avută în vedere sentinţa penală nr.14 din 10 ianuarie 2001 a Judecătoriei Piatra Neamţ, prin care a fost admisă o contestaţie la executare a reclamantului, îndreptată împotriva deciziei penale nr.515/2000 (menţionată supra). Prin această sentinţă au fost anulate mandatele de executare a pedepsei, nr.1799/1997 şi 1427/2000 (arătate supra)şi s-a dispus punerea în libertate de îndată a reclamantului. Numai că sentinţamenţionată, apelată deprocuror, a avut de suportat, cu privire lamandatul de executare a pedepsei, nr.1427/2000, concursul emiterii unui nou mandat şi al menţinerii stării de arest, dispuse în condiţiile unei evidente erori judiciare (în sensul arătat mai sus), prin Decizia penală nr.515 din 10 noiembrie 2000, reformată în recurs, prin Decizia penală nr.113 din 27 februarie 2001 aCurţii de Apel Bacău când, definitiv şi irevocabil, a fost dispusă punerea în libertate de îndatăa reclamantului. Această împrejurare a împiedicat văditadministraţia locului de executare să-l pună în libertate pe reclamant la data de 10 ianuarie 2001, ceea ce înseamnă că în intervalul scurs până la1 martie 2001, când a fost eliberat (f.5 dos), reclamantul a fost privat de libertate, pe nedrept.
Drept urmare, se constată că paguba reclamată este consecinţa unei erori judiciare, aşa încât temeiul juridic al acţiunii de faţă, îl constituie dispoziţiile art.504 şi urm. C.proc.pen.., în raport de care răspunderea civilă aparţine statului şi nu administraţiei locului de deţinere, cum pretinde pârâtul recurent.
Este adevărat că la originea conflictului judiciar de faţă se află faptele inclulpatului, dar, primordial, paguba reclamată este consecinţa acelei erori judiciare. Cum această pagubă, configurată material şi moral există, rezultă că recursul pârâtului este nefondat.
În schimb este întemeiat recursul reclamantului referitorla care, adeverinţa nr.I/27/1186 eliberată de S.C. "C.H."SNC, depusă ca înscrisnou în recus (f.4), indică un venit salarial brut de 8.966.640 lei, de care reclamantul a fostlipsit în perioada deţinerii sale pe nedrept. Prindeducerea impozitului legal datorat, rezultăo pagubă materială de 7.500.000 lei (în loc de 2.500.000 lei). Nu mai puţin, ţinând seama de perioada, relativ mare, a privării de libertate, detrauma psihică suferită de reclamant şi compromitereaunor perspective profesionale (f.3, 31 dos.), dar şi de împrejurarea că faptele penale deduse cauzei sunt consecinţa unor conflicte defamilie, în contextul în care ele au circumstanţiat paguba reclamată, se impune majorarea cuantumului daunelor morale la 50 milioane lei (în loc de 20 milioane lei).
În consecinţă, urmează a fi respins recursul pârâtului şi admis, în limitele arătate, recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C.G.împotriva deciziei nr.82 din 10 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.
Modifică această decizie în sensul că majorează despăgubirile acordate la 7.500.000 lei daune materiale (în loc de 2.500.000 lei) şi la 50.000.000 lei daune morale(în loc de 20.000.000 lei).
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1586/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1580/2002. Civil → |
|---|
