CSJ. Decizia nr. 1586/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1586Dosar nr. 370/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2000 la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, S.C. E.T.C. SRL a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu D.G.F.P.C.F.S. Bucureşti şi Administraţia Financiară a sectorului 5, cerând anularea titlului executoriu nr. 126 din 28 februarie 2000 şi anularea formelor de executare.
În motivare a arătat că debitul de 140.210.581.194 lei plus 4.085.565.022 lei majorări de întârziere cuprins în titlul executoriu a fost stabilit prin procesul verbal de control din 24 octombrie 1997 şi procesele verbale de contravenţie seria A nr. 0035855 din 24 octombrie 1997 şi seria A nr. 035856 din 24 octombrie 1997 întocmite de comisarii Gărzii Financiare Centrale.
Plângerea formulată de contestatoare împotriva acestor procese verbale a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 7452 din 14 octombrie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti care a fost atacată cu recurs (Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, dosar nr. 5797/1999).
Prin încheierea din data de 20 octombrie 1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 2491C/1998 s-a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 7452/1998 până la soluţionarea recursului.
Prin încheierea din data de 28 septembrie 1999 pronunţată în dosarul nr. 5797/1999 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a dispus suspendarea judecării recursului până la soluţionarea dosarului penal nr. 3830/1998 al Tribunalului Teleorman.
De asemenea, s-a mai arătat că executarea proceselor verbale de contravenţie este suspendată în temeiul art. 31 alin. (3) din Legeanr. 32/1968 până la soluţionarea definitivă a plângerii formulate împotriva lor.
Prin sentinţa civilă nr. 5971 din 15 iunie 2000 s-a admis excepţia de litispendenţă şi s-a trimis dosarul pentru a fi conexat la dosarul nr. 1677/2000 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Pentru a hotărî astfel instanţa a avut în vedere certificatul nr. 1677/2000 din 12 iunie 2000 emis de grefa Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 489 din 5 iulie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a admis în parte contestaţia la executare, a anulat în parte titlul executoriu nr. 126 din 28 februarie 2000 emis de intimata Administraţia Financiară a sectorului 5 Bucureşti în ceea ce priveşte următoarele sume: amenda de 828.827.726 lei, amenda de 30.172.481.802 lei, amenda de 105.646.866.418 lei şi amenda de 2.000.000 lei. A menţinut celelalte dispoziţii ale titlului executoriu.
A anulat în parte actele de executare emise în temeiul acestui titlu executoriu în privinţa sumelor menţionate mai sus. Prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2000 s-a suspendat executarea silită a titlului executoriu contestat până la soluţionarea contestaţiei şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P.C.F.S. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că executarea amenzilor respective a fost suspendată prin încheierea din data de 20 octombrie 1998 întrucât conform acestei încheieri intimata nu putea pune în executare procesele verbale de contravenţie decât după soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 7452/1998 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
Celelalte debite (impozit pe profit şi majorări aferente) cuprinse în titlul executoriu au un izvor diferit cuprinse în procesul verbal al Gărzii Financiare din data de 24 octombrie 1997 împotriva căruia s-a formulat plângere la Ministerul Finanţelor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Administraţia Financiară sector 5 Bucureşti fără a-l motiva şi contestatoarea, susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât trebuia să anuleze în întregime titlul executor.
Prin Decizia civilă nr. 502 A din 15 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admis apelul contestatoarei. A fost schimbată în parte sentinţa în sensul că s-a anulat în parte titlul executor nr. 126 din 28 februarie 2000 emis de Administraţia Financiară sector 5 Bucureşti şi pentru suma de 1.780.202.624 lei, anulând în parte formele de executare pentru această sumă. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 1327 din 5 octombrie 2000 emisă de Ministerul Finanţelor s-a admis plângerea contestatoarei pentru suma de 1.780.202.624 lei şi motivat de această împrejurare instanţa a anulat titlul executoriu nr. 126 din 28 februarie 2000 şi pentru această sumă.
Împotriva acestei hotărâri S.C. E.T.C. SRL a formulat recurs invocând pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi criticând hotărârea pentru că nu a anulat în întregime formele de executare ale titlului executoriu nr. 126/2000.
A fost ataşat dosarul nr. 3614/2000 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în care s-a pronunţat încheierea din data de 18 septembrie 2000 prin care s-a admis cererea S.C. E.T.C. SRL şi s-a suspendat executarea titlului executoriu nr. 126/2000 până la primul termen de judecată în apel.
Recursul este fondat, dar pentru un alt motiv, ce a fost invocat şi urmează a fi dezvoltat în continuare.
Din examinarea deciziei nr.502 A din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă se constată că aceasta nu este motivată în fapt şi în drept, aspect ce duce la nulitatea deciziei, la imposibilitatea controlului judiciar.
Conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea este o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului, a calităţii actului de justiţie şi oferă posibilitatea de a cunoaşte conţinutul motivelor ce au determinat pronunţarea unei anumite hotărâri.
Scopul motivării este acela de a fundamenta şi explica măsurile adoptate de instanţă şi aceasta nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, ci trebuie să se refere la toate acestea.
Decizia recurată nu are elementele indicate în art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce duce la nulitatea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea S.C. E.T.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 502/A din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 158/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1579/2002. Civil → |
|---|
