CSJ. Decizia nr. 1587/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1587Dosar nr.659/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M.N.împotriva deciziei nr.650 din 19 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă personal şi asistată de avocat D.L.şi intimaţii pârâţi Consiliul General al Municipiului Bucureşti reprezentat de consilier juridic O.O.şi S.C."A.N."S.A. Bucureşti reprezentată de consilier juridic V.C..
Procedura completă.
Avocat D.L.solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat în scris.
Consilier juridic O.O.şi consilier juridic V.C. având pe rând cuvântul solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilordin dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25.08.1999, reclamanta M.N.a chemat înjudecată pârâta S.C. A.N.Bucureşti S.A., solicitând ca aceasta să sisteze lucrările de construcţii (canalizare) începute pe terenul reclamantei, să îi plătească o sumă de bani ce reprezintă prejudiciul cauzat prin ocuparea terenului de 3500 m.p., să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenulpe care l-a ocupat fără drept.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat căeste proprietara terenului în baza titlului de proprietate emis la 11.07.1996 în temeiul Legii nr.18/1991şi pârâta execută lucrări fără acordul ei, lipsind-o de folosinţa lui şi degradând terenul.
Ulterior, reclamanta a completat acţiunea cerând şi daune pentru lipsa de folosinţă a terenului, pe trei ani anterioripromovării acţiunii, chemând în judecată şi pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr.154 din 23.04.2001, Tribunalul Giurgiu a respins acţiunea aşa cum a fost precizată şi întregită (atât sub aspectul cadrului procesual cât şi în ce priveşte pretenţiile formulate) prin petiţia depusă la dosar la 2.02.2001, împotriva pârâtelor Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. A.N.Bucureşti S.A.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta S.C. A.N.Bucureşti S.A. a ocupat terenul reclamantei, a început lucrările pentru amplasarea staţiei de betoane şi sortare cu anexele aferente, în temeiul unui contract de închiriere intervenit între reclamantă şi S.C. „C." S.A., antreprenorul care execută lucrarea pentru pârâtă.
Contractul de închiriere are ca obiect suprafaţa de teren de 10.000 mp., preţul închirierii este de 5.000.000 lei anual şi a fost încheiat la 1.03.1996, cu termen până la 31.12.1999 şi posibilitatea prelungirii lui prin acordul părţilor.
Împotriva sentinţei a introdus apel reclamanta.
Sentinţa este nelegală şi netemeinică, susţine apelanta, prima instanţă nu a analizat toate capetele de cerere formulate, anume privitor la obligarea intimatei pârâte de a lăsa în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 5819 mp., de a sista lucrările de construcţie de pe aceeaşi suprafaţă de teren şi a apreciat greşit ca nefondată cererea de obligare a pârâtelor în solidar la plata sumei de9252,48 USD, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pe perioada 1997-1999, precum şi a sumei de 9141,76 USD echivalentul prejudiciului cauzat prin indisponibilizarea terenului calculat pe o perioadă de 10 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV civilă, prin Decizia nr.650 din 19.12.2001 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.
Se arată în considerentele deciziei, răspunzând criticilor apelantei, că majoritatea argumentelor acesteia nu se circumscriu soluţiei date, ci le exclud, curtea de apel apreciind că, în funcţie de aceste critici, soluţia este dată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Fără a nesocoti drepturile apelantei, se arată în motivarea deciziei, instanţa de fond a apreciat în contextul probelor administrate dacă aceasta este îndreptăţită la despăgubiri şi a argumentat soluţia sub acest aspect, ca şi sub aspectul lipsei de folosinţă pretins şi s-a ţinut cont că nu îi sunt imputabile intimatei pretinsele daune, faţă de mijloacele pe care le avea la îndemână apelanta.
Întrucât nu subzistă motive de nelegalitate şi netemeiniciea hotărârii atacate, conchide instanţa de apel, se va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, cu invocareamotivului de casare prevăzut în art.304 pct.7 C.proc.civ., arătând că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia dată, relevând şi motivul de recurs înscris în art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea atacatăfiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta enunţa întâi capetele de cerere care, în urmacompletării şi precizării, formează obiectul acţiunii sale, după care redă motivarea cuprinsă în Decizia curţii de apel, susţinând că deşi, a expus în cererea de apelnemulţumirea sa relativ la nepronunţarea asupra fiecărui capăt de cerere din acţiune, instanţa de apel nu s-a preocupat de criticile aduse, nu a dat răspuns acestora.
Critica recurentei, fondată pe motivul de recurs prevăzut în art.304 pct.7 C.proc.civ., este întemeiată.
Motivarea hotărârii judecătoreşti, inclusiv a celei pronunţate în apel, este un element indispensabil actului de justiţie, inexistenţaconsiderentelor pe baza cărora s-aîntemeiat soluţia împiedică exercitarea controlului judiciar, motivarea constituind pentru părţi o garanţie împotriva arbitrariului judecătorilor.
Decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cerinţă menţionată expres în art.261 pct.5 C.proc.civ.. Considerentele constau într-o argumentare sumară, fără referire la capetele de cerere din acţiune şi la probele dosarului, nu dau posibilitatea analizei temeiniciei şi legalităţii hotărârii în cadrul recursului, aşa încât se impune casarea deciziei şi trimitereacauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelului.
Această concluzie face inutilă examinarea celui de-al doilea motiv invocat în recurs, anume art.304 pct.9 C.proc.civ., criticile aduse pe acest temei vor fi cercetate în rejudecare de instanţa de apel, ca şi aspectul referitor la timbrarea acţiunii şi a căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.N.împotriva deciziei nr.650 din 19 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a IV-a civilă pe care o casează şi trmite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1589/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 158/2002. Civil → |
|---|
