CSJ. Decizia nr. 158/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 158.
Dosar nr.1046/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C."R." SA împotriva deciziei nr.14/C din 28 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic B.M.şi intimaţii reclamanţi Consiliul Local Mihai Kogălniceanu şi Comuna Mihail Kogălniceanu prin Primar ambii reprezentaţi de avocat O.E.
Procedura completă.
Consilier juridic B.M.solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, depunând concluzii scrise.
Avocat O.E solicită respingerea recursului ca nefondat, depune concluzii scrise şi cere cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dindosar constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 15 februarie 1997 la Tribunalul Constanţa, Primăria comunei Mihail Kogălniceanu reprezentată prin Primar achematînjudecatăcivilăpentrurevendicareimobiliarăpe pârâta "R." SA Constanţa societate comercială, cerând să fie obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 50.000 mpsituat în com.Kogălniceanu localitatea Piatra, împreună cu construcţiile şi plantaţiile aflate pe el.
Totodată s-a cerut obligarea pârâtei la plata contravalorii fructelor produse de teren în valoare de 24.000.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a pretins că este proprietara terenului, construcţiilor şi plantaţiilor revendicate, pe care pârâta refuză să îl restituie deşi îl deţine în folosinţa fără titlu valabil din anul 1987.
Societatea pârâtă a cerut respingerea acţiunii susţinând că reclamanta şi-a pierdut calitatea de proprietar din anul 1979, când în temeiul hotărârii din 21 decembrie 1979 a fostului Consiliu popular Judeţean Constanţa terenul a fost trecut în proprietatea I.J.P.I.P.S. Constanţa care l-a preluat conform Protoclului nr.1/1987 de la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, iar după 1990 în temeiul Legii Societăţilor comerciale a fost inclus în patrimoniul său.
Prin sentinţa civilă nr.749/1999 Tribunalul Constanţa, Secţia civilă a respins acţiunea considerând că nici Primăria comunei Kogălniceanu, nici Consiliul local al Comunei Kogălniceanu care a continuat acţiunea, nu ar avea calitate procesuală activâ întrucât imobilul revendicat este proprietatea comunei, aşa încât reclamanta nu ar putea invoca disp.art.494 alin.3 C.civ.
Sentinţa menţionată a fost însă casată de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă 221/2000 cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, constatându-se că atât Primăria cât şi Consiliul local au introdus acţiunea în numele şi în interesul Comunei Mihail Kogălniceanu, fiind legitimate procesual.
După rejudecarea litigiului în primă instanţă, Tribunalul Constanţa, Secţia civilă, prin Decizia civilă nr.67 din 9 februarie 2001 a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă să lase în deplină proprietate şi posesie a Comunei Kogălniceanu, terenul în suprafaţă de 50.000 mp situat în partea de Sud-Est a localităţiiPiatra,cudelimitărilestabiliteprinraportulde expertiză efectuat de expert ing.E.M., precum şi construcţiile împreună cu plantaţiile aflate pe el.
Totodată au fost respinse pretenţiile privind plata contravalorii fructelor.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a constatat că terenul revendicat este proprietatea Comunei, pârâta neavând în temeiul actelor invocate decât undrept de folosinţă asupra unei cote de 70%, fără să fi dobândit vreodată dreptul de administrare operativă directă, pe care să-şi întemeieze în condiţiile legii, cererea de atestare adreptului de proprietate.
Instanţa de fond a făcut aplic.art.492 din C.civ. cu privire la construcţiile şi plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă de vie, arătând că din probele administrate în cauză nu ar rezulta că acestea au fost edificate pe cheltuiala pârâtei.
Pentru a respinge cererea privind plata contravalorii fructelor s-a avut în vedere că dreptul de a culege fructele a revenit pârâtei în virtutea Protocolului nr.1/1979 încheiat cu fostele organe judeţene ale administraţiei de stat.
Hotărârea primei instanţe afost confirmată de Curtea de Apel Constanţa, care prin Decizia civilă nr.14 C din 28 ianuarie 2002, arespins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs S.C.pârâta "R." SA, care invocând drept temeiuri de casare dispoziţiile art.304 pct.7 şi pct.10 C.proc.civ. a susţinut în esenţă că motivarea soluţiei ar fi în contradicţie cu probele administrate în cauză nejustificându-se înlăturarea dreptului său de administrare a terenului, în virtutea căruia s-au făcut şi investiţiile incluse în patrimoniul său şi totodată că au fost nesocotite dispoziţiile art.20 din Legea nr.146/1992 potrivit cărora acţiunea în revendicare se impunea a fi timbrată la valoare.
Recursul nu este fondat.
Hotărârea instanţei de apel, ca de altfel şi cea pronunţată de prima instanţă se dovedesc în deplină concordanţă cu probele administrate la cererea părţilor şi în conformitate cu legea aplicabilă, fiind temeinic motivate atât prin prisma dispoziţiilor art.480-483 şi 492-494 C.civ., cât şi a Legilor nr.15/1990 şi 18/1991.
Instanţele au reţinut corect faptul că în temeiul hotării din 21 decembrie 1979 a fostului Consiliu Judeţean Constanţa şi a Protocolului din 21 mai 1987, autorii societăţii pârâte au dobândit numai folosinţa terenului în litigiu, astfel că includerea în patrimoniul său cu prilejul aplicării Legii 15/1990 nu are efecte juridice opozabile proprietarului.
De altfel în aceste condiţii, societatea pârâtă nu putea, cum de altfel nici nu a obţinut atestarea dreptului de proprietate.
Aşa fiind refuzul de a restitui terenul în deplină proprietate şi folosinţă proprietarului, după intrarea în vigoare a Legii 18/1991 este vădit nejustificat.
Cât priveşte investiţiile efectuate pe teren de către pârâtă ca neproprietar, soluţia este deasemeni justificată prin prisma dispoziţiilor art.492 din C.civ., iar restituirea contravalorii lor inadmisibilă în lipsa cererii reconvenţionale.
În fine, cu privire la netimbrarea acţiunii în revendicare la valoarea terenului, critica se dovedeşte deasemeni neîntemeiată în raport de scutirea de plata taxelor de timbru prevăzute de lege, în considerarea calităţii reclamantei.
În consecinţă recursul se va respinge ca nefondat, recurenta pârâtă urmând să fie obligată la plata cheltuielilor dejudecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C."R." SA Constanţa împotriva deciziei nr.14/C din 28 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii Consiliul Local Mihail Kogălniceanu şi Comuna Mihai Kogălniceanu prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1587/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1586/2002. Civil → |
|---|
