CSJ. Decizia nr. 1641/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1641DOSAR NR.2276/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M.T.împotriva deciziei nr.7 din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă, precum şi intimatul-pârât L.P.
Procedura completă.
Părţile au solicitat judecarea recursului în lipsa lor.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei de către Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr.600 din 28.11.2000 a Tribunalului Vaslui a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă M.T.împotriva pârâtului-reclamant L.P. stabilindu-se că părţile au dobândit în comun bunuri în valoare totală de 879.394.906 lei, ce au fost partajate în natură, imobilul fiind cuprins în lotul reclamantei-pârâte, iar în lotul celeilalte părţi fiind cuprinsă suma ce reprezintă valoarea actualizată a autorismului înstrăinat „Fiat Regata", cu obligarea reclamantei la plata sultei corespunzătoare.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia civilă nr.7 din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, prin care s-a stabilit că la dobândirea sumei ce reprezintă valoarea actualizată a autoturismului vândut de către pârât, reclamanta are o cotă de contribuţie de 1/3 şi ca urmare aceasta a fost obligată la plata diferenţei de 52.087.332 lei. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar apelul declarat de pârâtul-reclamant L.P. împotriva aceleiaşi hotărâri, a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în raport de probele administrate a fost stabilită corect de către judecătorie valoarea imobilului, fără îmbunătăţiri dobândit în timpul relaţiei de concubinaj dintre părţi şi ca urmare şi sulta datorată de reclamantă. Cu privire la autoturismul dobândit în aceeaşi perioadă s-a reţinut ca modalitate de plată a preţului de 7.500.000 lei autoturismul pârâtului şi suma de 2.500.000 lei realizată în timpul convieţuirii.
În raport de această valoare s-a apreciat contribuţia reclamantei la cota de 1/3şi ca urmare s-a dispus schimbarea sentinţei în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică sub două aspecte.
O primă critică vizează stabilirea greşită a valorii imobilului supus partajării, prin includerea îmbunătăţirilor în valoare de aproximativ 54 milioane, ce au fost efectuate numai pe cheltuiala sa.
Cea de a doua critică vizează modalitatea în care a fost stabilită contibuţia părţilor la dobândirea autoturismului, recurenta pretinzând să i se recunoască aport mai mare, în sensul celor reţinute de instanţa de fond.
Cele invocate sunt încadrate de recurentă în prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ.
Potrivit acestui text, modificarea se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Se constată că motivele de recurs redate nu-şi găsesc corespondent legal în textul invocat, ce nu vizează motive de netemeinicie, ci numai adoptarea unei soluţii lipsite de temei legal sau dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ceea ce nu este cazul în speţă.
Motivele invocate ar fi putut fi încadrate în prevederile art.304 pct.11 C. proc.civ., introdus prin Legea nr.59/1993, ce avea în vedere situaţia în care hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate. Deoarece recursul nu este o cale ordinară de atac, care să presupună examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai un mijloc de control al legalităţii hotărârii, un asemenea motiv este incompatibil cu natura şi specificul acestei căi extraordinare de atac. De aceea prin OUG nr.138/2000 pct.11 al art.304 C.proc.civ.a fost abrogat, recursul devenind astfel o cale de reformarea unei hotărâri numai pentru greşeli de judecată, iar nu şi pentru eventuale erori de fapt, ce pot fi remediate în principal pe calea apelului şi în anumite situaţii a revizuirii.
Aşa fiind, recursul de faţă este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele de drept redate, în raport de care nu este posibilă examinarea pe fond a motivelor invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.T.împotriva deciziei nr.7 din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1644/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1640/2002. Civil → |
|---|
