CSJ. Decizia nr. 1644/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia Nr.1644 Dosar nr.4193/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 200.
.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul L.V.I.împotriva deciziei nr.17/A din 2 martie 2001 a Curţii de Apel Piteşti – secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât personal precum şi intimatul-pârât Spitalul de Neuropsihiatrie Vedea prin consilier juridic D.C. Au lipsit intimatul-reclamant L.P., precum şi intimata (curator) L.M..
Procedura completă.
Recurentul-pârât prezintă dovezile care atestă internările în spital, acestea fiind confirmate de reprezentanta spitalului. Susţine recursul referindu-se la concluziile scrise, dovezile şi multiplele memorii aflate la dosar şi solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la orice altă instanţă în afară de Curtea de Apel Piteşti. Solicită obligarea reclamantului la daune materiale şi morale.
Consilier juridic D.C.lasă la aprecierea instanţei soluţionarea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului şi casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr.220 din 7 iulie 1999 Tribunalul Argeş a admis cererea formulată de petentul L.P. şi a dispus punerea sub interdicţie a fratelui acestuia, L. V.I.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul L.V.I., apel care a fost respins ca tardiv prin Decizia civilă nr.17 din 2 martie 2001 a Curţii de Apel Piteşti.
Prin prezentul recurs a fost criticată soluţia pronunţată de această ultimă instanţă, care a reţinut în mod greşit tardivitatea cererii de apel, în condiţiile în care recurentul L.V.I.ar fi fost internat în spital şi nu i s-a comunicat în mod legal sentinţa pe fond, pe care de altfel recurentul o critică pentru încălcarea regulilor care guvernează procedura punerii sub interdicţie.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art.103 alin.1 din C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. Iar potrivit alin.2 pentru a beneficia de repunerea în termen, partea trebuie să indice motivele împiedecării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia şi actul de procedură trebuie să fie îndeplinit, înăuntrul aceluiaşi termen.
În speţă, sentinţa de fond a fost comunicată la domiciliul pârâtului în Piteşti, str. Fraţii Goleşti, bl.S.6, sc.B, et.3, ap.12, la data de 17 iulie 1999, dată la care, potrivit biletului de ieşire din spital (f.61 dosar apel), acesta se afla internat în vederea recuperării sale, potrivit Decretului nr.313/1998 privind asistenţa bolnavilor psihici (abrogat între timp prin Legea nr.487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice).
Internarea nevoluntară în spital a recurentului constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa care l-a împiedicat să-şi îndeplinească obligaţia de a motiva în termen calea de atac a apelului.
De aceea se impune constatarea că respingerea ca tardivă a apelului a fost greşită, motiv pentru care Decizia recurată va fi casată cu trimiterea cauzei la aceeaşi curte de apel, pentru judecarea pe fond a apelului. Cu ocazia judecării vor fi analizate şi susţinerile din motivele de recurs ce vizează nerespectarea de către instanţa de fond a procedurii şi a condiţiilor punerii sub interdicţie: interogatoriul pârâtului (prevăzut de art.33 alin.2-3 din Decretul nr.32/1954; avizul unei comisii de medici specialişti, cu luarea în considerare a părerii medicului care îl are pe pârât sub control la spitalul în care în mod periodic, chiar în timpul prezentului litigiu, a fost internat.
Fără verificarea temeinică a existenţei condiţiilor de fond necesare pentru punerea sub interdicţie, astfel cum rezultă din interpretarea art.142 C.fam., nu se poate lua această măsură gravă de lipsire de capacitate de exerciţiu, chiar dacă în sine, punerea sub interdicţie reprezintă o măsură de ocrotire.
În consecinţă, recursul va fi admis, iar cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere consideraţiile de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul L.V.I.împotriva deciziei nr.17/A din 2 martie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1642/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1641/2002. Civil → |
|---|
