CSJ. Decizia nr. 1646/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1646Dosar nr. 4819/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 14 iunie 2000, contestatoarea S.C. S. S.A. Alba Iulia, în contradictoriu cu Administraţia Financiară a Municipiului Alba Iulia,a solicitat anularea formelor de executare silită începute de către intimată, respectiv, procesul verbal de identificare a bunurilor mobile nr. 6359 din 6 iunie 2000, procesul verbal de sechestru nr. 6314 din 5 iunie 2000 şi poprirea ordonată de B.R.D. şi B.C.R., să se dispună suspendarea executării şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 658 din 19 iulie 2000, a respins contestaţia la executare şi, în temeiul art. 78 alin. (1) din OG nr. 11/1996, a dispus suspendarea executării silite până la judecarea contestaţiei.
S-a reţinut în sentinţă că, în conformitate cu prevederile art. 40 din OG nr. 11/1996, organele de executare pot folosi succesiv sau concomitent , oricare din modalităţile de executare silită, motivpentru care, s-a procedat la executare atât prin poprire asupra veniturilor şi disponibilităţilor băneşti ale debitoarei cât şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 76 din 10 aprilie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea S.C. S. S.A. Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 658 din 19 iulie 2000 pronunţată de Tribunalul Alba.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că la emiterea actelor de executare silită organul de executare a respectat OG nr. 11/1996 completată prin OG nr. 53/1997, în ce priveşte evaluarea bunurilor sechestrate, modalitatea deexecutare şi chestiunea înlesnirilor la plată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatoarea, întemeindu-l pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, se susţine că instanţa de apel a aplicat greşit legea cu privire la folosirea concomitentă a modalităţilor de executare – prin aceasta ajungându-se a se urmări valori mai mari decât suma de executat, la evaluarea necorespunzătoare a bunurilor urmărite, cu privire la cererile de înlesnire la plată ce trebuiau să determine oprirea executării.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum s-a reţinut, în speţă, organul de executare, în temeiul art. 23 alin. (2) din OG nr. 11/1996, a emis somaţia de executare nr. 143 din 5 aprilie 2000 pentru suma de 22.464.766.460 lei, din care suma de 18.969.769.988 lei reprezintă obligaţie bugetară, impozit pe profit, impozit aferent salariilor, fondul de cercetare şi dezvoltare, fond de risc şi amendă, iar suma de 3.494.996.472 lei reprezintă majorări de întârziere.
În vederea executării silite, s-a emis dispoziţia de încasare nr. 276 din 25 mai 2000, procesul verbal de identificare a bunurilor imobile cu anexe, procesul verbal de sechestru pentru bunurile mobile.
Sub acest aspect, în ce priveşte folosirea concomitentă a mai multor modalităţi de executare, organul de executare a procedat legal în conformitate cu prevederile art. 40 din OG nr. 11/1996 potrivit cărora organul de executare poate folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalităţile de executare silită prevăzute. Prin aceasta, desigur, suma de executat nu poate fi decât cea stabilită ca debit, nefiind de acceptatsusţinerea după care, prin folosirea concomitentă a diferitelor modalităţi de executare, s-ar urmări, eventual, o sumă mult mai mare, rezultată din cele, obiect al fiecărei modalităţi de executare în parte.
În ce priveşte chestiunea evaluării bunurilor urmărite, instanţa a apreciat corect că, în raport de prevederile art. 52 din OG nr. 11/1996 actul de executare întocmit, este legal, evaluarea fiind făcută odată cu aplicarea sechestrului, ulterior, în măsura în care sunt necesare cunoştinţe de specialitate, putându-se face evaluarea prin servicii prestate de organe sau persoane de specialitate.
Referitor la ultima critică adusă hotărârii atacate, instanţa de apel a reţinut de asemeni corect că, în conformitate cu prevederile art. 82 din OG nr. 11/1996 modificată şi completată prin OG nr. 53/1997, înlesnirile la plată puteau fi acordate atât înaintea începerii executării silite cât şi în timpul efectuării acesteia, la data judecăţii nemai existând nici interdicţia de a efectua executarea silită până la soluţionarea cererii de înlesnire la plată, aceasta desigur, conformart. 82 alin. (3) din OG nr. 11/1996 în redactarea dată prin OUG nr. 43/2001 prin care s-a prevăzut că, pentru creanţele bugetare pentru care s-au aprobat înlesniri la plată executarea silită nu se porneşte sau nu se continuă, începând cu data comunicării aprobării, ceea ce în speţă nu era cazul.
Aşa fiind, cum hotărârea atacată este legală, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea S.C.S. S.A. Alba Iulia împotriva deciziei nr. 76/A din 10 aprilie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1647/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1642/2002. Civil → |
|---|
