CSJ. Decizia nr. 1676/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1676DOSAR NR.3756/2002
Şedinţa publică din 21 aprilie 2003
La data de 4 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B.V.I.împotriva deciziei civile nr.72 din 24 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 4 aprilie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat la 15 aprilie 2003, apoi la 21 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.760 din 3.12.2001 a Tribunalului Sălaj a fost respinsă cererea formulată de B.V.împotriva S.C. "D." Prod Com SRL pentru retrocedarea imobilelor înscrise în CF 214 Someş Odorhei nr.top.732/1, 732/2, 806, 807 în suprafaţă totală de 7 ha, inclusiv construcţii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în adevăr bunica reclamantului, W.P., născută B. a fost proprietara tabulară a imobilelor înscrise în CF 214 Someş Odorhei nr.top 731/1, 732/2, 806, ce au fost trecute în proprietatea statului prin expropriere. Ulterior imobilul cu nr.top 732/2 a fost dezmembrat şi o parte din acesta împreună cu celelalte terenuri în suprafaţă totală de 71.369 mp, constituind Ferma 4, a devenit în temeiul Legii nr.15/990 şi HG 834/991, proprietatea S.C. "A." S.A., înscrisă ca atare în C.F. Pentru acoperirea unor debite, imobilul aparţinând S.C. "A." S.A. a fost scos în vânzare prin licitaţie, şi astfel a fost adjudecat definitiv în favoarea pârâtei din cauza de faţă, S.C. "D." Prod Com SRL, încheindu-se ca urmare contractul de vânzare-cumpărare nr.1908 din 14.11.2000. De la această din urmă proprietară, reclamantul solicită restituirea imobilului înscris în CF 2063 Jibou, căreia i-a adresat notificare în condiţiile prevederilor Legii nr.10/2001. Tribunalul a respins această solicitare având în vedere în primul rând că notificarea se referă la alte imobile decât cel deţinut de pârâtă şi că aceasta este dobânditor de bună credinţă, în sensul art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.72 din 24.05.2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, prin care s-a avut în vedere şi că în cadrul altui litigiu în care s-a solicitat anularea licitaţiei, reclamantul a avut calitatea de intervenient, după care toate cererile au fost respinse, rămânând astfel stabilit irevocabil că executarea creanţelor bugetare s-a efectuat în condiţiile legii.
Împotriva acestei decizii, B.V.L. a declarat recursul de faţă, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9-11 C.proc.civ., reţinând că în mod greşit tribunalul a reţinut că el solicită alte imobile decât cele deţinute de pârâtă şi de asemenea că nu au fost respectate prevederile Legii nr.10/2001, care instituie cu titlu de principiu regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv – art.9 (1) şi 24 (1).
În sfârşit, este critică Decizia şi pentru că nu a fost obligată pârâta la despăgubiri, ambele instanţe manifestând o vizibilă aplecare numai faţă de cererile pârâtei.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează.
În primul rând se constată că recursul declarat la 12 august 2002 a fost încadrat greşit în drept, conform art.304 pct.11 C.proc.civ., acest ultim alineat al textului fiind abrogat prin OUGnr.138/2000. Şi cum dispoziţiile de procedură sunt de imediată aplicare conf. art.725 C.proc.civ., modificat prin aceeaşi O.U. G., rezultă că instanţa nu are a examina o eventuală greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o aprecierea eronată a probelor administrate.
Aşa fiind, rămân a fi examinate motivele de recurs ce pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 şi 10 C.proc.civ., ce se referă la lipsa de temei legal a hotărârii, ori încălcarea sau aplicarea greşită a legii, precum şi la nepronunţarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Din probele administrate rezultă cu evidenţă că imobilele solicitate prin notificarea adresată pârâtei, identificate cu numere topografice, nu sunt aceleaşi cu imobilele solicitate prin acţiunea de faţă întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001, astfel că primul motiv de recurs apare ca neîntemeiat.
În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor legii invocate, se constată că instanţa de apel a hotărât corect că în cauză sunt incidente prevederile de excepţie ale art.46 alin.1 din lege, în sensul căruia actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare sunt valabile, dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
În speţă, nu mai este de examinat această cerinţă a textului, întrucât în cadrul altui litigiu, în care reclamantul a avut calitatea de intervenient, s-a stabilit irevocabil prin Decizia nr.300 din 10.05.2001 a Tribunalului Sălaj, confirmată prin Decizia nr.731 din 20.09.2001 a Curţii de Apel Cluj că titlul de proprietate al pârâtei este în afara criticii, fiind respinsă acţiunea vizând anularea licitaţiei organizate în conformitate cu dispoziţiile OG nr.11/996 pentru acoperirea creanţelor bugetare ale S.C. "A." S.A. Zalău şi în cadrul căreia a fost înstrăinat imobilul deţinut în prezent de pârâtă.
Şi ultimul motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât instanţa de apel nu putea soluţiona o eventuală cerere subsidiară de despăgubiri, în situaţia în care reclamantul nu a formulat o atare cerere prin acţiunea introductivă, iar la termenul de judecată din 16 noiembrie 2001 (fila 25 – dosar tribunal) a precizat că nu solicită despăgubiri prin echivalent, ci numai retrocedarea imobilului în natură. Şi cum în apel nu se pot face alte cereri noi, astfel cum prevede expres art.294 C.proc.civ., rezultă că tribunalul nu putea lua în examinare cererea de despăgubiri.
Aşa fiind, recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală şi temeinică Decizia Curţii de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.V.I.împotriva deciziei nr.72 din 24 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1677/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1675/2002. Civil → |
|---|
