CSJ. Decizia nr. 1684/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1684Dosar nr.2361/2002
Şedinţa publică din 22 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta-pârâtă C.F.împotriva deciziei nr.128/A din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă-pârâtă C.F.şi intimata pârâtă - reclamantă M.N.personal şi asistată de avocat I.C..
Procedura completă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, de a soluţiona, ca instanţă de fond, cauza, al cărei obiecteste un partaj succesoral.
Recurenta reclamantă-pârâtă C.F.cere admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.
Avocat I.C., cu privire la excepţia invocată, lasă soluţia la aprecierea instanţei şi solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 noiembrie 1997 pe rolul Judecătoriei sectorului 1, astfel cum a fost precizată la data de 30 iunie 1998, reclamanta C.F.a chemat în judecată pe pârâta M.N.solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să dispună ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul din str.Glastrei nr.5, sector 1;
- să constate dreptul său de creanţă asupra garajului construit.
Solicită să se stabilească masa partajabilă, cotele, încetarea stării de indiviziune şi predarea loturilor ce vor rezulta.
În motivarea acţiunii sale reclamanta arată că pârâta a fost căsătorită cu C.I.până la data de 20 mai 1961 când s-a pronunţat divorţul şi că în timpul concubinajului şi a căsătoriei aceştia au cumpărat un teren în suprafaţă de 174 mp. printr-un act autentic şi 87 mp. teren în continuarea acestuia pe str.Glastrei nr.5, printr-un act sub semnătură privată pe care au construit o casă de pământ.
Mai arată reclamanta că la data de 10 decembrie 1965 s-a căsătorit cu C.I.şi în timpul căsătoriei, în perioada 1970-1974, cu acordul coproprietarei, pârâta M. N., a construit un garaj.
La data de 13 februarie 1981, arată reclamanta, C.I.a decedat şi reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare a rămas unica succesoare şi în consecinţă, se mai susţine de către reclamantă, a devenit coproprietară alături de pârâtă în ceea ce priveşte imobilul din str.Glastrei nr.5 în cotă de ½ pentru terenul în suprafaţă de 261 mp. şi construcţia edificată pe el.
Referitor la garaj, care a fost construit fără contribuţia pârâtei, reclamanta arată că are un drept de creanţă.
Pârâta a formulat o întâmpinare-cerere reconvenţională (pe care a precizat-o) prin care solicită respingerea acţiunii principale şi constatarea că în ceea ce priveşte cota de ½ din teren a intervenit prescripţia achizitivă de 30 ani, întrucât a stăpânit terenul netulburată de nimeni, exercitând o posesie utilă, iar construcţia de pe teren a devenit proprietatea sa exclusivă prin accesiune imobiliară.
Judecătoria sectorului 1, prin sentinţa civilă nr.18.104 din 2 noiembrie 1999, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr.756 din 6 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti secţia V-a a respins excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la cererea reconvenţională - precizată – ca neîntemeiată.
A respins de asemenea şi acţiunea principală precizată şi cererea reconvenţionalăprecizatăca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia, că nu există tripla identitate prevăzută de art.1201 C.civ. şi deci nu există autoritate de lucru judecat.
Referitor la acţiunea principală a constatat că nu au fost depuse acte de proprietate valabile decât pentru suprafaţa de 174 mp. teren, iar pentru restul suprafeţelor de teren nu există titlu, iar garajul este construit pe un teren al unei alte persoane care nu este parte în proces şi deci nuse poate constata existenţa unui drept de creanţă asupra acestuia.
Cu privire la cererea reconvenţională a apreciat de asemenea că este nefondată pentru că nu se poate uzucapa o suprafaţă de teren neindividualizată, iar pentru suprafaţa de teren de 87 mp. a considerat că nu poate fi inclusă în masa partajabilă, neexistând un titlu de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia III-a, prin Decizia civilă nr.128 A din 11 martie 2002, a respins ca nefondate apelurile formulate de către reclamantă şi pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de către instanţa de fond, reţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
A mai reţinut instanţa de apel că nu se poate admite ieşire din indiviziune asupra unuiteren în condiţiile în care o parte din acest teren aparţine unei persoane care nu este parte în proces, iar părţile nu şi-au reconsiderat poziţia procesuală şi nu şi-au micşorat pretenţiile cu solicitarea corespunzătoare a unei expertize cu noi lotizări şi valori.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs, reclamanta C.F., invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţăcăexistăactede proprietate pentru întreg terenul în litigiu, şi că instanţa, deşi ambele părţi au arătat că vor să facă o înţelegere pentru partajarea în natură, nu a consemnat această cerere.
La termenul din 22 aprilie 2003 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă materială a soluţionării în prima insntanţă de către tribunal a acţiunii de partaj, care este urmare a unei succesiuni.
Cu privire la această excepţie urmează a reţine în primul rând că ea este de ordine publică conform prevederilor art.159C.proc.civilă, şi, în consecinţă, poate fi invocată şi direct în recurs din oficiu de către instanţă, în baza art.306 al.2 C. proc.civilă.
Este de reţinut de asemenea că iniţial acţiunea a fost înregistrată de către reclamanţi pe rolul Judecătoriei sectorului 1 la data de 18 noiembrie 1997 şi această instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că valoarea masei partajabile este de peste 150.000.000 lei şi având în vedere dispoziţiile art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia V-a care a soluţionat greşit cauza ca instanţă de fond, neavînd în vedere faptul că obiectul partajului din această cauză provine dintr-o succesiune, situaţie în care urmează a se reţine următoarele:
Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti este reglementată prin prevederile cuprinse în C.proc.civ. – cartea I. Titlul 1 art.1-16, care constituie legea generală în privinţa competenţei materiale.
De la această normă generală există însă şi derogări în care competenţa materială este dată de lege, în cazul anumitor acţiuni şi cereri, altor instanţe decât celor care în mod normal judecă asemenea acţiuni.
O asemenea derogare, în care competenţa materială revine judecătoriei în primă instanţă este cea prevăzutăde art.657 din C.proc.civ.conform căruia „împărţirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie", această prevedere fiind menţionată şi după modificarea C.proc.civ. prin Legea nr.59/1993, dovadă în acest sens fiind că prin OUG nr.138 din 2 octombrie 2000 s-a dispus abrogarea acestui text (evident la data intrării în vigoare a ordonanţei).
Această derogare de la dreptul comun în materie, are la bază natura acţiunilor şi cererilor şi nu valoarea obiectului lor.
Cum norma specială derogă de la norma generală potrivit principiului „Specialis generalibus derogat", se constată căregulile aplicabile acţiunilor de partaj succesoral, în privinţa competenţei, la data înregistrării acţiunii, erau cele prevăzute în art.657 C.proc.civ. şi nu cele de la art.2 pct.1 lit.b din acelaşi cod.
Astfel fiind, având în verdere considerentele mai înainte arătate, urmează a admite excepţia de necompetenţă materi, şi admiţînd recursul declarat de către reclamantă împotriva deciziei Curţii de apel, să o caseze atât pe aceasta cât şi sentinţa pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, trimiţând cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia de necompetenţă materială.
Admite recursul declarat de C.F.împotriva deciziei nr.128/A din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă, pe care o casează, precum şi sentinţa nr.756 din 6.11.2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi trimite cauza la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1687/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1685/2002. Civil → |
|---|
