CSJ. Decizia nr. 1754/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1754DOSAR NR.3244/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.890 din 12.07.2001 a Tribunalului Sibiu şi a sentinţei civile nr.2359 din 04.04.2001 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal s-a prezentat consilierul juridic A.R.pentru intimaţii-pârâţi Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judecătoriei Sibiu, lipsind intimatul-reclamant OGG..
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului în anulare.
Procurorul V.O.a susţinut recursul în anulare şi a solicitat admiterea acestuia.
Consilierul juridic A.R.a pus aceleaşi concluzii de admitere a recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din studierea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 11 iulie 2002 s-a înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie recursul în anulare prin care, invocând dispoziţiile art.330 pct.2 C.proc.civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a solicitat anularea sentinţei civile nr.2359 din 04.04.2001 pronunţată de Judecătoria Sibiu şi Decizia civilă nr.890/12.07.2001 pronunţată de Tribunalul Sibiu. S-a susţinut în motivarea căii extraordinare de atac că prin hotărârile pronunţate instanţele au încălcat dispoziţiile art.4,6,23,86 din OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit în condiţiile în care ajutoarele prevăzute de art.31 alin.1 şi 2 din Legea nr.138/1999 au fost stabilite în raport cu solda brută iar nu cu solda netă.
Analizând recursul în anulare precum şi dosarele ataşate, Curtea constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 decembrie 2000 la Judecătoria Sibiu reclamantul OGG. a chemat în judecată Ministerul de Interne şi Inspectoratul Judeţului Sibiu şi a solicitat obligarea pârâţilor la plata ajutorului neimpozabil egal cu 15 solde lunare brute stabilite în raport cu solda avută în luna februarie 2000, actualizat cu indicele de inflaţie, începând cu luna martie 2000 până la data achitării efective sumei pretinse precum şi la plata a 5 solde, reprezentând ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare stabilite în raport cu solda avută în luna februarie 2000, actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu luna martie 2000 până la data achitării efective.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Decizia nr.123296 din 27.03.2000 emisă de Ministerul de Interne la data de 29.02.2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie.
Că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care le avea în sensul că nu i-a achitat ajutoarele băneşti la care are dreptul potrivit art.31 alin.1 şi 2 din Legea nr.138/1999.
În drept acţiunea a fost motivată pe prevederile art.31 alin.1 şi 2 din Legea nr.138/1999, art.70 şi următorii din Legea nr.168/1999.
Prin precizarea de acţiune din 22 martie 2001 reclamantul arată că solicită obligarea pârâţilor la plata impozitului reţinut nelegal şi a ajutorului neachitat în termen actualizate aceste sume cu indicele de inflaţie, arătând că după introducerea acţiunii şi până la judecarea cauzei pârâţii i-au achitat drepturile cuvenite dar calculate la valoarea soldei nete aplicând impozitul la valoarea soldelor brute.
Pârâtul Ministerul de Interne a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, susţinând că prevederile art.31 din Legea nr.138/1999 au fost abrogate prin art.86 din OG nr.73/1999 conform căruia au fost abrogate în mod expres o serie de acte normative care prevedeau scutiri sau reduceri de impozit, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Prin sentinţa civilă nr.2359/04.04.2001 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul OGG. şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 59.849.686 lei reprezentând diferenţa dintre ajutorul brut neimpozabil cuvenit şi ajutorul net acordat calculat la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflaţie pe perioada l aprilie 2000- 28 februarie 2001 şi în continuare până la achitarea efectivă a sumei datorate.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamantul avea dreptul potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 să primească la trecerea în rezervă cu drept de pensie un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în ultima lună de activitate şi stabilită în raport cu vechimea efectivă ca militar.
Instanţa a înlăturat apărările invocate prin întâmpinare de pârâţi, socotind ca ajutoarele prevăzute de art.31 din Legea nr.138/1999 nu sunt asimilate cu veniturile salariale şi nu le sunt aplicabile prevederile cuprinse în OG nr.73/1999 privind impozitarea veniturilor sale anuale.
Împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Sibiu au declarat recurs Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu şi Ministerul de Interne, considerând că sentinţa recurată este nelegală fiind greşit interpretate de instanţa de fond prevederile OG nr.73/1999 precum şi prevederile art.5 lit."a" din ordonanţă, enumerate în HG nr.1066/1999 prin care au fost aprobate Normele metodologice privind aplicarea OG nr.73/1999.
În faţa instanţei de recurs, pârâtul-recurentă Ministerul de Interne a formulat şi o cerere de chemare iar garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, prin care a cerut ca în cazul admiterii cererii reclamantului OG, chematul în garanţie să fie obligat să plătească reclamantului drepturile băneşti pretinse de acesta în baza Legii nr.138/1999.
Recursul formulat de recurenţii Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie Sibiu, precum şi cererea de chemare în garanţie au fost respinse prin Decizia civilă nr.890/12.07.2001 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
Procurorul general a criticat sentinţa şi Decizia pronunţată în cauză pentru motive care privesc încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
Reclamantul a fost cadru militar cu gradul de plutonier adjutant trecut în rezervă cu drept de pensie începând cu data de 20.02.2000, anterior împlinirii vârstei limită de pensionare.
La data trecerii în rezervă a beneficiat de un ajutor stabil în raport cu solda lunară brută şi cu vechimea efectivă ca militar conform art.31 din Legea 138/1999 şi de plăţi compensatorii în cuantum de 2 solde lunare brute pentru fiecare au rămas până la împlinirea vârstei de pensionare, sume care însă au fost impozitate, plătindu-i-se efectiv aceste drepturi la nivelul soldelor nete.
Reclamantul contestă impozitarea sumelor pe care le pretinde, prin aplicarea prevederilor OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit, iar instanţele care au soluţionat cauza au considerat plăţile achitate ca neimpozabile, obligând pe pârâţi la achitarea drepturilor calculate la valoarea soldelor lunare brute, prin referire la art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte venituri ale personalului militar.
Acest text trebuie însă interpretat prin raportarea la OG nr.13/1999 care prevede că sunt venituri supuse impozitării solda lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi acordate cadrelor militare, toate aceste venituri, fiind asimilate, conform art.23 lit."b" veniturilor salariale.
Or, ajutoarele primite de reclamant în condiţiile art.31 din Legea 138/1999 sunt asimilate, potrivit prevederilor OG nr.13/1999, veniturilor salariale.
Legea specială, OG nr.73/1999 prevede art.6 lit."f" scutirea de impozit pe venitul reprezentând plăţi compensatorii, dar raportat la soldele lunare nete acordate cadrelor militare.
Aşadar, pentru drepturile încasate de reclamantul OGcu ocazia trecerii în rezervă, corect i s-a calculat şi reţinut impozitul, intenţia legiuitorului de scutire a unor venituri fiind neechivocă, în sensul că vizează doar ipoteza când drepturile acordate se raportau la solda lunară netă.
Aşa fiind, cum prin admiterea acţiunii reclamantului, aşa cum a fost precizată, instanţele de fond şi recurs au pronunţat hotărâri prin care s-a produs o încălcare esenţială a legii, recursul în anulare se va admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.890 din 12.07.2001 a Tribunalului Sibiu şi a sentinţei civile nr.2359 din 04.04.2001 a Judecătoriei Sibiu, pe care o casează şi respinge acţiunea formulată de reclamantul OGG. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1756/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1753/2002. Civil → |
|---|
