CSJ. Decizia nr. 1755/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1755Dosar nr.4343/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din studierea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 13 ianuarie 1999, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii C.M. şi C.G. împotriva pârâţilor V.C. şi C.V., a fost constatată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 538/1994 şi 1684/1994, autentificate de notariatul de stat Rădăuţi, între C.A. şi pârâţi, a fost dispusă radierea intabulării dreptului de proprietate asupra pv 1849 şi pf6260 de pe numele pârâţilor şi a defunctei C.A., din CF 8521 a comunei cadastrale Vicovu de Sus şi au fost obligaţi pârâţii să le plătească reclamanţilor suma de 5.000.000 lei reprezentând daune şi 615.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că mama reclamanţilor, defuncta C.A., le-a înstrăinat pârâţilor prin cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate, suprafaţa de 700 mp teren şi construcţie, identificate cadastral cu p.v. 1849 din CF 8521 Vicovu de Sus, precum şi suprafaţa de 3.100 mp teren arabil, identificată cadastral cu p.f. 6260, din aceeaşi carte funciară, cu preţul de 20.000 lei şi, respectiv, 60.000 lei; că aceste parcele de teren au intrat în proprietatea vânzătoarei în baza adeverinţei de proprietate nr. 11/1991 eliberată de Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Vicovu de Sus, adeverinţă care însă şi-a pierdut valabilitatea, deoarece, prin hotărâre judecătorească s-a stabilit că unicii moştenitori ai defunctului C.C., decedat în anul 1940, sunt reclamanţii, cărora le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1904/1997; că în atare situaţie intabularea dreptului de proprietate pe numele defunctei C.A. a fost făcută fără a exista un titlu valabil; că pârâţii cumpărători, respectiv fiica şi ginerele vânzătoarei, au fost de rea-credinţă la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, deoarece cunoşteau situaţia juridică a imobilelor; că, întrucât vânzătoarea nu era proprietara imobilelor înstrăinate, contractele de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate şi că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la daune, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului, pe o perioadă de 3 ani.
Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2632 din 7 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 2419 din 2 octombrie 2001, prin care a fost admis recursul pârâţilor, a fost modificată Decizia tribunalului, a fost admis apelul pârâţilor şi a fost schimbată sentinţa judecătoriei, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
La data de 15 februarie 2000 a decedat reclamantul C.M., în locul acestuia fiind introdusă în cauză soţia sa, C.P.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, întemeindu-l pe prevederile art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., susţinând în esenţă că, terenul în suprafaţă de 3800 mp, înscris în CF nr. 8521 Vicovu de Sus (parcelele funciare nr. 6260 şi 1849) a fost proprietatea tatălui reclamanţilor, C.C., fiind dobândit anterior căsătoriei; că în baza Legii nr. 18/1991, soţia supravieţuitoare a acestuia, C.A. a obţinut adeverinţa provizorie nr. 11/1991), în temeiul căreia şi-a intabulat dreptul de proprietate, iar apoi a vândut imobilul fiicei şi ginerelui său; că prin sentinţa civilă nr. 3976 din 18 septembrie 1995 a Judecătoriei Rădăuţi s-a dispus excluderea A.C. din adeverinţa provizorie, constatându-se că reclamanţii sunt unicii succesori ai defunctului C.C., sentinţă în baza căreia reclamanţilor le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1904 din 12 februarie 1997; că intabularea dreptului de proprietate al A.C. s-a făcut în baza adeverinţei provizorii, care nu constituie titlu de proprietate şi că a fost făcută dovada relei credinţe a vânzătoarei şi a cumpărătorilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
Prin recursul în anulare a fost solicitată menţinerea soluţiei primei instanţe, confirmată de instanţa de apel.
Recursul în anulare este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 3976 din 18 septembrie 1995, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi a fost admisă plângerea formulată de petentul C.M., în contradictoriu cu intimaţii C.A. şi C.G., a fost desfiinţată hotărârea nr. 1717/95 a Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a fost exclusă de la moştenirea defunctului C.C., intimata C.A.
Prin această hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, pronunţată în contradictoriu cu cea care le-a înstrăinat pârâţilor imobilul, s-a stabilit că unicii moştenitori ai defunctului C.C. sunt fiii acestuia, C.M. şi C.G.
În baza sentinţei susmenţionate, reclamanţilor C.M. şi C.G., în calitate de moştenitori ai defunctului C.C., le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1904 din 12 februarie 1997, emis de Comisia judeţeană Suceava, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Totodată, se constată că în mod nelegal a fost menţionat în cartea funciară dreptul de proprietate al A.C. numai pe baza adeverinţei provizorii nr. 11/1991, înscriere în temeiul căreia a avut posibilitatea să încheie cu pârâţii cele două contracte de vânzare cumpărare, atât vânzătoarea, cât şi cumpărătorii care cunoşteau situaţia reală a imobilelor fiind de rea-credinţă şi urmărind încălcarea drepturilor succesorale ale reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai defunctului C.C.
Aşa fiind, se constată că temeinic şi legal a admis acţiunea instanţa de fond, soluţie confirmată de instanţa de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi respins recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 2419 din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
Respinge recursul declarat de V.C. şi C.V. împotriva deciziei civile nr. 632 din 7 octombrie 1999 a Tribunalului Suceava, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1757/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1756/2002. Civil → |
|---|
