CSJ. Decizia nr. 1756/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1756DOSAR NR.4578/2002
Şedinţa publică din 6 mai 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.268 din 05.03.2002 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţei civile nr.245 din 20.12.2001 a Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale prin consilier juridic M.R.şi intimatul-reclamant G.L..
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut recursul în anulare şi a solicitat admiterea acestuia.
Consilier juridic M.R.a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în anulare şi a cererii de repunere în situaţia anterioară.
G.L. a solicitat respingerea recursului în anulare ca inadmisibil, arătând că recursul Ministerului Apărării Naţionale a fost respins ca nemotivat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din studierea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
G.L. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale pentru a fi obligat să-i plătească suma de 51.185.025 lei, reprezentând impozit reţinut nelegal din ajutorul şi plăţile compensatorii primite la trecerea în rezervă şi plata dobânzilor legale, calculate de la data de30 iunie 2000 până la pronunţarea hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost cadru militar în activitate până la data de 30.06.2000 când a fost trecut în rezervă prin aplicarea prevederilor art.85 lit.e) din Legea nr.80/1995, Statutul Cadrelor Militare şi art.6 alin.1 lit.b din OG 7/1998.
La trecerea în rezervă a beneficiat de plăţi compensatorii potrivit OG7/1998 şi ajutoare pentru trecerea în rezervă conform Legii nr.138/1999, sume pentru care s-a reţinut sub titlu de impozit o sumă mult mai mare decât prevedeau dispoziţiile OG nr.73/1999, respectiv 61.352.016 lei.
Tribunalul Vrancea prin sentinţa civilă nr.245 din 20 decembrie 2001a admis în parte acţiunea reclamantului şi în consecinţă a obligat Ministerul Apărării Naţionale la plata sumei de 51.185.025 lei reprezentând impozit reţinut necuvenit, a respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale şi excepţiile privind competenţa materială de soluţionare a cauzei şi lipsa calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Apărării Naţionale.
Instanţa a stabilit că la data trecerii în rezervă reclamantul beneficia în condiţiile cadrului legislativ de la acea dată de unajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută, respectiv de plăţi compensatorii calculate în condiţiile OG nr.7/1998, de asemenea neimpozabile. A respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale ca neîntemeiat deoarece nu s-au produs dovezi în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Apărării Naţionale, care nu a fost motivat.
Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă prin Decizia nr.268/R/05.03.2002 a constatat nul recursul declarat de intimat.
Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului, respectiv 31 iulie 2000, ajutorul reglementat de prevederile art.7 din OGnr.7/1998 precum şi plăţile compensatorii prevăzute de art.31 din Legea nr.138/1999, erau stabilite în funcţie de solda lunară brută, nu de cea netă astfel încât nu beneficiază de scutirile de impozit reglementate de art.6 lit.f din OG nr.73/1999, aceste plăţi acordate militarilor fiind venituri asimilate salariului.
Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din dosar a rezultat că reclamantul G.L. ofiţer activ al Ministerului Apărării Naţionale încadrat la U.M.01921 Focşani a fost trecut în rezervă la data de 30 iunie 2000.
La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de plăţi compensatorii potrivit prevederilor art.7 din OGnr.7/1998 şi ajutoare pentru trecerea în rezervă conform art.31 din Legea nr.138/1999. Reclamantul a contestat modul de calcul al impozitului calculat la aceste sume în baza OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit şi a HG nr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OGnr.73/1999, solicitând restituirea integrală a sumelor astfel reţinute iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit, soluţie greşită.
Textul de lege, potrivit căruia cadrele militare la trecerea în rezervă beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport de solda lunară brută, exprimat prin dispoziţiile art.31 din Legeanr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, trebuie raportat la dispoziţiile art.5 din OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit şi respectiv la HGnr.1066/1999, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează că veniturile de natură salarială nu fac parte din această categorie exceptată.
În raport de împrejurarea că însăşi Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în condiţiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit.
Această situaţie este confirmată de Normele metodologice pentru aplicarea OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr.1066/24.12.1999, care referindu-se în art.5 la categoriile de venituri ce nu sunt imopozabile nu face nici o refeire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Dispoziţiile art.86 din OGnr.73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă încă o dată intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare, care fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
În ceea ce priveşte plăţile compnsatorii, calculate tot în raport de solda brută este de evidenţiat că art.6 lit.f din OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit enumeră printre veniturile scutite de impozitul pe venit, plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete.
Or, în speţă, plăţile compensatorii s-au acordat în raport de solda lunară brută şi prin urmare din această perspectivă aceste venituri sunt impozabile.
Este adevărat că OUG nr.136/2000 prin art.1 dispune că sumele reprezentând plăţile compensatorii prevăzute la art.7, 8 şi 11 din OG nr.7/1998... precum şi ajutoarele prevăzute la art.31 şi 32 alin.1 din Legea nr.138/1999 se stabilesc în raport cu solda lunară netă.
Este de remarcat că scutirea de impozit poate opera în condiţiile art.6 lit.f din OG nr.73/1999 numai pentru cadrele militare trecute în rezervă ulterior intrării în vigoare a OUG nr.136/2000, respectiv 22.09.2000.
În ceea ce priveşte apărarea reclamantului potrivit căreia recursul în anulare promovat în favoarea Ministerului Apărării Naţionale este inadmisibil, deoarece recursul declarat de această parte a fost declarat nul în temeiul art.306 C.proc. civ.pentru nemotivare, aceasta nu poate fi primită.
Dispoziţiile art.330 C.proc.civ.prevăd posibilitatea pe care o are Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie de a ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie hotărârile judecătoreşti irevocabile, printre alte motive şi pentru încălcarea esenţială a legii sau dacă hotărârea este vădit netemeinică.
Prin urmare pot fi atacate cu recurs în anulare hotărârile judecătoreşti irevocabile indiferent de modalitatea prin care aceste hotărâri au rămas irevocabile – respingerea recursului ca neîntemeiat, nefondat, tardiv, constatarea nulităţii recursului sau anularea acestuia, etc.
Atât timp cât textul legii nu distinge, singura condiţie, a admisibilităţii recursului în anulare, din această perspectivă, vizează caracterul irevocabil al hotărârii atacate pe această cale.
Or, în speţă, această condiţie este îndeplinită, astfel încât critica formulată privind inadmisibilitatea este nefondată.
Faţă de cele ce preced, urmează a se admite recursul în anulare şi a se respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea intimatului-pârât Ministerul Apărării Naţionale de restabilire a situaţiei anterioare executării hotărârilor judecătoreşti atacate, se apreciază că aceasta este o cerere nouă, formulată direct în calea de atac extraordinară, care nu poate fi acceptată, fără a se încălca gradele de jurisdicţie, şi în consecinţă se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr.268 din 05.03.2002 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa civilănr.245 din 20.12.2001 a Tribunalului Vrancea.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul G.L. ca neîntemeiată.
Respinge cererea de restabilire a situaţiei anterioare formulată de intimatul Ministerul Apărării Naţionale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1755/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1754/2002. Civil → |
|---|
