CSJ. Decizia nr. 1852/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1852Dosar nr.2444/2002
Şedinţa publică din 9 mai 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.1504 din 21 martie 2000 a Judecătoriei Buftea, deciziei civile nr.420/A din 18.02.2001 a Tribunalului Bucureşti, precum şi deciziei nr.1641 din31.05.2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant Ş.I., lipsind intimata-pârâtă S.C. „A.I." SA Afumaţi.
Procedura completă.
Ş.I.a depus la dosar o notă cu valoarea actuală a despăgubirilor în sumă de 33.600.000 lei şi a cerut cheltuieli de judecată şi a solicitat admiterea recursului în anulare.
S.C. „A.I." SA Afumaţi a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Curtea a respins cererea, fiind al 2-lea termen cerut pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut recursul în anulare şi a solicitat admiterea lui, astfel cum a fost formulat.
CURTEA ,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr.1504 din 21 martie 2000 a Judecătoriei Bufteas-a dispus la cererea reclamantului Ş.I.obligarea pârâtei S.C. A.I. SA Afumaţi la plata sumei de 2.200.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea a 11 familii de albine, distruse ca urmare a efectuării de către pârâtă aunor lucrări fitosanitare. S-a reţinut că sunt întrunite în cauză cerinţele art.998, 999 C.civ..
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia nr.420 din 8.02.2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă prin care rejudecându-se pricina în fond s-a respins acţiunea, cu motivarea că pârâta nu a efectuat lucrări cu substanţe toxice în perioada pretinsă, astfel că moartea celor 11 familii de albine nu poate fi apreciată că s-ar fi produs din culpa pârâtei. Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamantului, cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de9.350.000 lei, stabilită prin expertiză, cu aceeaşi motivare, în sensul că nu există temeiuri pentru a se reţine răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, ce s-a constatata fi nul prinDecizia nr.1641 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, întrucât deşi a fost declarat în termenul legal, nu au fostindicate, în conformitate cu prevederile art.303 C.proc.civ.., motivele de casare.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menţionate, considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce adeterminat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, totodată fiind şi netemeinice.
Se susţine că probele administrate fac pe deplin dovada susţinerilor reclamantului şi ca urmare sunt îndeplinite prevederile art.998,999C.civ., în temeiul cărora pârâta trebuie să răspundă material pentru prejudiciul cauzat. Este de stabilit numai valoarea acestuia, precum şi actualizarea pagubei.
Recursul în anulare fiind întemeiat, va fi admis în sensul celor ce urmează.
Potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuiaprejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Textul următor prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prinfapta sa, dar şi de acela ce acauzat prin neglijenţă sau prin imprudenţa sa.
Instanţa de fond a reţinut temeinic că în speţă sunt realizate elementele răspunderii civile delictuale, având în vedere probele de necontestat administrate la cererea ambelor părţi. Astfel s-a făcut dovada că la 5 mai 1997, S.C. A.I. SA a efectuat lucrări fitosanitare la Ferma nr.8 Ştefăneşti, judeţul Ilfov. Această împrejurare este dovedită cu fişele de utilizare de către pârâtă a produselor toxice, categoria Olecalux (filele 17-23 dosar fond) şi cu fişele de pontaj ale angajaţilor, care au efectuat aceste lucrări. Dinancheta sanitar veterinară nr.214 din 12 mai 1997 efectuată prin Circumscripţia Sanitar-Veterinară Afumaţi rezultă că stupii proprietatea reclamantului se aflau în apropierea culturii agricole tratate cu substanţe toxice. De asemenea din buletinul deanaliză nr.225 din 4 iunie 1997 eliberat de Laboratorul Central Sanitar Veterinar de diagnostic rezultă că albinele au suferit o intoxicaţie acută cu pesticide, având ca urmare moartea acestora. Şi martorul V.R., angajat al pârâtei, a confirmat că aceasta a efectuat în zona de referinţă lucrări pentru combaterea dăunătorilor, folosind substanţe toxice. Cu toate acestea pârâta nu a încunoştiinţat despre efectuarea acestor lucrări unităţile administrativ teritoriale competente, nesocotind astfel art.3 din Legea nr.5/1982, în sensul căruia aplicarea tratamentelor cu insecticide în plantaţii şi culturi, în perioada înfloririi, se face în condiţii care să asigure pe deplin protecţia albinelor. De asemenea a fost încălcat art.22 din OG nr.4 din 20.01.1995, aprobată prinLegea nr.85/1995, potrivit căruia efectuarea tratamentelor de combatere a bolilor, a dăunătorilor şi buruienilor se face numai la avertizare, prin buletine de avertizare sau înştiinţare făcută de specilişti fitosanitari, inclusiv prin mass-media.
Prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei nr.45/1991 se prevede de asemenea obligaţiaprestatorilor de servicii fitosanitare de a anunţa cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului, consiliile locale şi primariiunităţilor administrative pe teritoriul cărora se găsesc terenurile, ce urmează a fi supuse tratamentului fitosanitar.
Rezultă dincele arătate că sunt realizate în cauză elementele răspunderii civile delictuale în sensul art.998 şi 999 C.civ., în temeiul cărora unitatea pârâtă care prin fapta sa, a cauzat un prejudiciu reclamantului, este obligată a-l repara, chiar dacă acesta este produsprinneglijenţă sau imprudenţă.
Aşa fiind, se constată că sunt date cu încălcarea esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, conform art.330 pct.2 C.proc.civ.., hotărârile pronunţate în apel şi recurs, astfel că se impune reluarea judecăţii la nivelul tribunalului pentrurejudecarea apelurilor declarate de părţi împotriva soluţiei instanţei de fond. Cu această ocazie se va stabili pe baza unor probe noi, eventual expertiză, prejudiciul real încercat de reclamant prin distrugerea prin fapta pârâtei a celor 11 familii de albine, în primăvara anului 1997.
Totodată, în vederea acoperirii integrale a pagubei suferite, se va avea în vedere şi actualizarea prejudiciului suferit.
De aceea recursul în anulare de faţă, va fi admis în sensul celor cepreced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr.420 din 8 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi Decizia nr.1641 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1854/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1851/2002. Civil → |
|---|
