CSJ. Decizia nr. 1854/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1854
Dosar nr. 4584/2002
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Deliberând asupra recursului în anulare declarat de Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 215 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea precum şi împotriva deciziei civile nr. 333/R din 15 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 1 octombrie 2001 V.N. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale şi unitatea militară (U.M.) 01921 Focşani solicitând ca acestea să fie obligate să îi plătească suma de 65.881.143 lei, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume calculată cu începere de la 31 mai 2000 şi până la achitarea integrală a respectivei obligaţii.
În motivarea acestei cereri, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea cu numărul de dosar 1704/C/2001, s-a susţinut în esenţă că V.N. a fost cadru militar activ cu gradul de maior şi că, în urma trecerii sale în rezervă intervenită la 31 mai 2000, avea dreptul de a i se plăti un ajutor neimpozabil în valoare de 56.749.940 lei şi de a i se achita plăţi compensatorii în valoare de 113.520.000 lei impozabile în limita a 10%.
S-a mai afirmat că în speţă nu au fost respectate dispoziţiile legale care instituiau aceste facilităţi de ordin fiscal precizându-se că suma pretinsă prin acţiune este solicitată cu titlul de impozit reţinut nelegal.
Prin sentinţa civilă nr. 215 pronunţată la 6 decembrie 2001, instanţa astfel sesizată a admis în parte acţiunea obligându-le pe pârâte să îi plătească lui V.N. suma de 65.881.143 lei.
Totodată a fost respinsă ca nefondată cererea având ca obiect obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale.
Recursul făcut ulterior împotriva acestei sentinţe de Ministerul Apărării Naţionale a fost respins prin Decizia nr. 333/R pronunţată de secţia civilă a Curţii de Apel Galaţi la 15 martie 2002, în dosarul nr. 104/2002.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut în esenţă că la data la care V.N. a fost trecut în rezervă erau în vigoare OG nr. 73/1999, precum şi Normele metodologice de aplicare a acestora emise sub nr. 1066/1999, acte normative conform cărora ajutoarele şi plăţile compensatorii nu erau impozabile.
În acelaşi context au fost înlăturate apărările recurentului întemeiate pe dispoziţii privind solda lunară netă cuprinse în OG nr. 73/1999, subliniindu-se că acest din urmă act normativ a intrat în vigoare la 22 septembrie 2000, neputând fi, deci, aplicat retroactiv unor raporturi juridice născute la 30 mai 2000.
La 17 septembrie 2002, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi al art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor astfel pronunţate, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 4584/2002.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză au fost date cu încălcarea art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, întrucât exceptarea de la impozitare instituită prin această reglementare nu era aplicabilă în cazul drepturilor băneşti cuvenite reclamantului V.N. în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999.
S-a mai afirmat că în soluţionarea cauzei instanţele au extins fără temei efectele art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999, ignorând conţinutul Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ aprobate prin HG nr. 1066/1999.
Totodată s-a subliniat că potrivit art. 4 şi art. 23 din OG nr. 73/1999 drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi băneşti urmează un regim juridic similar veniturilor din salariu, fiind supuse impozitării.
În ceea ce îl priveşte, intimatul Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al U.M. 01921 Focşani, şi-a însuşit integral motivele invocate în susţinerea recursului în anulare, iar la 5 martie 2003 a formulat - conform art. 4042 C. proc. civ. - o cerere de restabilire a situaţiei anterioare executării, prin întoarcerea executării fără a face alte precizări cât priveşte obiectul acestei cereri.
În acelaşi timp, intimatul V.N. a solicitat respingerea recursului în anulare depunând în acest sens o întâmpinare precum şi note de concluzii în cuprinsul cărora a reiterat argumentele avute în vedere de către instanţa de fond şi cea de recurs cu prilejul pronunţării hotărârilor atacate.
Recursul în anulare este întemeiat.
Este de necontestat în acest sens că la originea litigiului se află interpretarea diferită pe care reclamantul, pe de-o parte, şi pârâţii, pe de alta, au dat-o reglementărilor aplicabile în materia impozitării veniturilor.
În legătură cu această divergenţă este de reţinut că prin OG nr. 73/1999 publicată la 31 august 1999 şi respectiv prin Normele metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin HG nr. 1066/1999 s-a instituit un regim juridic unitar aplicabil în materia impozitării veniturilor realizate de persoanele fizice, indiferent de natura acestora.
Esenţiale cât priveşte noutatea acestui regim juridic sunt prevederile art. 5 şi art. 6 din OG nr. 73/1999 prin care au fost restrânse drastic categoriile de venituri care anterior erau scutite de la impozitare.
În plus este de remarcat că prin formulările imperative pe care le conţinea art. 6 din OG nr. 73/1999 a abrogat implicit o serie de reglementări contrare aflate în vigoare anterior şi care stabileau diverse facilităţi de ordin fiscal.
Semnificative din acest punct de vedere şi deosebit de relevante în speţă sunt prevederile art. 6 pct. f) conform cărora: „Sunt venituri scutite de impozit, potrivit prezentei ordonanţe: (…) f) sumele reprezentând plăţile compensatorii calculate pe baza soldelor nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile de pensie".
Dubla menţionare în textul citat a soldei lunare nete ca valoare de referinţă indică implicit că scutirea de la impozitare nu poate opera în cazul drepturilor băneşti care se calculează pe baza soldei lunare brute.
Acţiunea formulată de reclamant a avut însă ca obiect pretenţii băneşti formulate în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, texte de lege care se referă exclusiv la drepturi băneşti calculate pe baza soldei lunare brute.
Considerând că şi aceste drepturi sunt scutite de la plata impozitului pe venit instanţele au încălcat în mod esenţial prevederile OG nr. 73/1999 mai sus citate pronunţând hotărâri care intră sub incidenţa art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Aşa fiind, Curtea urmează a face aplicarea art. 330 şi art. 3303, precum şi a art. 312 alin. (1)-(3) şi respectiv art. 314 C. proc. civ. admiţând recursul în anulare şi casând ambele hotărâri pronunţate în cauză.
Totodată, rejudecând acţiunea Curtea urmează a o respinge ca nefondată pentru considerentele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează sentinţa civilă nr. 215 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea şi Decizia civilă nr. 333/R din 15 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, şi, rejudecând, respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1853/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1852/2002. Civil → |
|---|
