CSJ. Decizia nr. 1856/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1856
Dosar nr.860/2002
Şedinţa publică din 9 mai2003
S-a luat în examinare recursul civildeclarat de reclamantul V.I.împotriva deciziei nr.93/Adin 20 noiembrie 2001a Curţii de Apel Piteşti – secţia civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurentul-reclamant prin avocat D.C.şi intimatul-pârât oraşul Curtea de Argeş reprezentat prin Primar prin consilier juridic P.I..
Procedura completă.
Avocat D.C.a solicitat admiterea recursului.
Reprezentanta intimatului a cerut respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
V.I.a chemat în judecată oraşul Curtea de Argeş prin Primar, solicitând restituirea, în condiţiile art. 480 şi 481 C.civ. a terenului în suprafaţă de 450 m.p. situat în Curtea de Argeş str. Negru Vodă nr. 17.
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Argeş a fost respinsă acţiunea, cu motivarea că terenul în litigiu aparţine domeniului public al Municipiului Curtea de Argeş şi în raport de dispoziţiile art. 12 din Legea nr.213/1998 are calitate procesuală pasivă Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş şi nu Municipiul.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia nr. 93 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia Civilă, prin care a fost anulată sentinţa, iar pe fond a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998 bunurile preluate de stat fără titlu valabil de proprietate, pot fi revendicate, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. Ori, terenul revendicat, care este inclus în ParculSan Nicoara din Curtea de Argeş a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar în prezent face obiectul reglementărilor Legii 10/2001 care au caracter reparator, în sensul prevederilor textului menţionat.
Prin recursul de faţă, reclamantul critică motivarea deciziei instanţei de apel, arătând că astfel au fost ignorate prevederile art. 47 din Legea nr.10/2001, în temeiul căruia beneficiază de un drept de opţiune între calea Legii nr.10/2001 şi calea dreptului comun, aceastadin urmă rămânând deschisă foştilor proprietari şi după apriţia acestei legi.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează.
Este exact că potrivit art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001 prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea prezentei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
În speţă, acţiunea fiind înregistrată la 16 noiembrie 2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 (14 februarie 2001) şi cum reclamantul nu a uzat de dispoziţiile textului invocat, prin a renunţa la judecarea pricinii în regim de drept comun, rezultă că în mod corect instanţa de apel respectând principiul disponibilităţii a continuat judecata în baza temeiului de drept invocat prin cerere de chemare în judecată şi motivele de apel, adică pe regimul dreptului comun.
Aşa fiind critica adusă hotărârii recurate numai pe temeiul textului invocat nu este întemeiată, pentru că instanţa de apel a soluţionat pricina pe temeiul juridic invocat.
Dar soluţia de respingere a acţiunii, nu a avut în vedere prevederile legale invocate, în recurs, respectiv art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001, ci dispoziţiile altei legi speciale, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998, în temeiul căruia s-a hotărât temeinic că acţiunea în revendicare întemeiată pe prevederile Codului civil nu poate fi primită în situaţia în care bunurile revendicate fac parte din domeniul public sau privat al statului, cum este cazul în speţă, fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. Şi cum o atare reglementare este cuprinsă în Legea nr.10/2001, rezultă că nu mai poate fi analizată acţiunea întemeiată pe prevederile dreptului comun.
Aşa fiind, recursul de faţă urmează a fi respins ca neîntemeiat, fiind legală şi temeinică Decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.I.împotriva deciziei nr.93/A/din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi9 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1892/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1857/2002. Civil → |
|---|
