CSJ. Decizia nr. 1892/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1892Dosar nr.2467/2002
Şedinţa publică din 13 mai 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.3400 din 1 iunie 2001 a Curţii de Apel Craiova.
La apelul nominal s-au prezentat intimata reclamantă U.N.personal, intimaţii pârâţi P.M.personal şi asistat deavocat C.G.S., R.S.personal şi asistat de avocat B.M.care îl reprezintă şi pe M.I.şi pe intimata intervenientă R.E., lipsind intimaţii intervenienţi C.I.şi C.M.
Procedura completă.
Nefiind formulate alte cereri cauza a fost reţinută spre deliberare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate şi pe fond respingerea recursului cu consecinţa menţinerii deciziei civile nr. 3785 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secţia civilă şi implicit a sentinţei civile nr.8416 din 17 decembrie 1999 a Judecătoriei Slatina.
Avocat S.G.C.solicită admiterea recursului în anulare.
Intimata reclamantă U.N.solicită admiterea recursului în anulare şi depune concluzii scrise.
Avocat Ţ.R.solicită respingerea recursului în anulare şi depune concluzii scrise.
CURTEA ,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr.8416 din 17.12.1999 a Judecătoriei Slatina, în fond după casare, s-a admis în parte cererea reclamantei U.N.împotriva pârâţilor P.M., M.I.; au fost respinse cererile de raportare donaţii teren, ca neîntemeiate, formulate de reclamantă şi pârâtul M.I.; s-a constatat că reclamanta şi pârâţii M.I.şi P.M., acesta dinurmă în calitate de unic moştenitor al autoarei P.T., se află înindiviziune asupra terenului însuprafaţă de 14.100 m, teren reconstituit autorului M.I., conform titlului de proprietate nr.15998 din iulie 1999; cota succesorală a fost stabilită la 1/3 pentru fiecare dintre succesori.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul S.I. în varianta A, după cum urmează:
Lotul nr.1 în valoare de 22.549.000 lei a fost atribuit reclamantei, cu primirea unei sulte în valoare de 32.333 lei de la lotul nr.2.
Lotul nr.2 în valoare de 23.045.000 lei a fostatribuit pârâtului P.M., cu plata sultelor de 32.333 lei faţă de lotul nr.1 şi de 431.333 lei faţă delotul 3.
Lotul nr.3 în valoare de 22.150.000 lei a fost atribuit pârâtului M.I., cu primirea unei sulte de 431.333 lei de la lotul nr.2.
A fost admisă cererea accesorie de intervenţie formulată de cumpărătorul C.I.,validându-se contractele de vânzare cumpărare nr.6085/1995 lşi 9579/1994.
În fine, s-a admis cererea formulată de P.M.în contradictoriu cu pârâţii M. S., astfel cum a fost precizată cu ocazia dezbaterilor în fond şi, s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare nr.8034/13.09.1996în limita suprafeţei de 1943 mp teren arabil în intravilanul municipiului Slatina-Olt.
Tribunalul Olt, prin Decizia nr.3785/26.09.2000, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii M.I., R.S.şi R.E..
Prin Decizia civilă nr.3400/1.06.2001 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis recursul declarat de pârâtul M.I. şi pe cale de consecinţă au fost modificate hotărârile de fond şi de apel, în sensul omologării raportului de expertiză învarianta B.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, în conformitate cu art.330 pct.2 C.proc.civ., a declarat recurs în anulare, Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, întrucât este netemeinică şi dată cu încălcarea esenţială a legii pentru următoarele considerente:
- Hotărârea criticată este nelegală deoarece- prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 publicată în Monitorul Oficial nr.479/2 octombrie 2000, pct.11 din art.304 C.proc.civ.a fost abrogat şi pe cale de consecinţă, instanţa de recurs ordinar, în cadrul legal al competenţei sale, nu mai poate cenzura hotărârile criticate în calea de atac cu care a fost învestită, pentru motivul de greşită interpretare a probelor şi de apreciere eronată a situaţiei de fapt.
În speţă, instanţa de recurs – Curtea de Apel Craiova, s-a pronunţat în calea de ataccu care a fost învestită încălcând legea în sensul că a modificat hotărârile atacate întemeindu-şi soluţia, în fapt pe motivul stabilit imperativ prin art.330 pct.2 C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138/2000 şi nu pe dispoziţiile art.304 pct.1-10 C.proc.civ., de asemenea modificate prin OUG nr.138/2000.
De altfel, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă de atribuţie ridicată de P.M., în sensul că prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 pct.11 al art.304 din C.proc.civ., a fost abrogat, iar în atare situaţie singurul motiv de recurs al pârâţilor – privind aprecierea eronată a probelor -nu mai are suport legal.
- Hotărârea criticată este netemeinică deoarece din probe rezultă că pârâtul-reclamant M.I.nu era proprietarul terenului pe care l-a vândut pârâtului Rada Sorinel, ci bunul aparţinea pârâtului P.M.aşa cum corect s-a reţinut de instanţele de fond şi de apel. Că netemeinic, instanţa de recurs a reţinut că vânzarea dintre M.I.şi R.S.s-a încheiat în condiţiile bunei credinţe, deşi actul de constatare a vânzării este datat din 13.09.1996, în timp ce vânzătorul a fost chemat în judecată pentru partaj alături de proprietarul terenului vândut de el încă de la data de 29.04.1996.
Cu vădită netemeinicie, instanţa de recurs a reţinut că, cumpărătorul R.S.a făcut amenajări pe terenul cumpăratde el de la M.I., deşi din probe rezultă că terenul este arabil, cultivat cu viţă de vie de mama pârâtului P.M.şi de acesta.
Recursulîn anulare este fondat pentru următoarele considerente:
OUGnr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă a fost publicată în M.Of. Partea I nr.479 din 2 octombrie 2000.
OUG nr.290/2000 pentru modificarea art.IX din OUG nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi pentru abrogarea OG nr.13/1998 privind modificarea Codului de procedură civilă, a fost publicată în M.Of. nr.7061/29 decembrie 2000.
Această din urmă Ordonanţă statuează în art.I că OUG nr.138/2000 publicată în M.Of., Partea I nr.479 din 2 octombrie 2000, se modifică după cum urmează: „Art.IX – Prezenta Ordonanţă de urgenţă intră în vigoarela 7 luni de la data publicării în M.Of. al României, Partea I, cu excepţia dispoziţiilor art.I pct.131-134 care vorintra în vigoare la 3 luni de la publicare.
Cu alte cuvinte, OUG nr.138/2000 publicată în M.Of. al României la data de 2 octombrie 2000, a intrat învigoare la data de 2.05.2001,cu excepţia menţionată mai sus.
Prin art.9 pct.112 din OUG nr.138/2000 publicată în M.Of. nr.479/2 octombrie 2000, pct.11 al art.304 din C.proc.civ., a fost abrogat.
Faţă de prevederile OUG nr.138/2000, cu modificările ulterioare, instanţele derecurs ordinar, în cadrul legal al competenţelor de atribuţiune, nu mai pot cenzura hotărârile criticate în calea de atac cu care au fost învestite, pentru motivul degreşită interpretare a probelor şi de aprecierea eronată a situaţiei de fapt rezultată, decât cu riscul de a-şiproroga nelegal competenţa funcţională.
În speţă, instanţa de recurs – Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr.3400/1.06.2001, s-a pronunţat în calea de atac cu care a fost învestită încălcând legea, în sensul că a modificat Decizia civilă nr.3785/26.09.2000 a Tribunalului Olt precum şi sentinţa civilă nr.8416/12 decembrie 1999 a Judecătoriei Slatina-Olt, întemeindu-şi soluţia în fapt pe motivulstabilit prin art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138/2000 şi nu pe dispoziţiile art.304 pct.1-10 C.proc.civ, de asemenea modificat prin OUG nr.138/2000.
Mai mult, deşi intimatul P.M. a invocat instanţei de recurs excepţia de necompetenţă de atribuţie – pe considerentul că pct.11 al art.304 C.proc.civ. a fost abrogat prin art.1 pct.112 din OUG nr.138/2000 publicată în M.Of.nr.479/2 octombrie 2000, totuşi instanţa a procedat la soluţionarea recursului, fără să se pronunţe asupra excepţiei invocate – cerere fila 25 dosar 1558/2001 alCurţii de Apel Craiova.
Potrivit art.725 alin.1 C.proc.civ. , „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul in trării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche precum şi executărilor silite începute sub acea lege".
Cum în speţă sunt incidente prevederile OUG nr.138/2000, publicată în M.Of. nr.479/2 octombrie 2000, aşa cum a fost modificată prin art.IX. din OG nr.290/2000, în sensul că OUG nr.138/2000 va intra învigoare la 7 luni de la publicarea în M.Of. al României, respectiv la 2.05.2001, instanţa de recurs- Curtea de Apel Craiova – când a pronunţat Decizia civilă nr.3400/1.06.2001, trebuia să ţină seama ca la data respectivă pct.11 al art.304 C.proc.civ. era abrogat prin actul normativ mai sus enunţat.
Faţă de cele ce preced, se reţine că Decizia nr.3400/1.06.2001 a Curţii de Apel Craiova a fost dată cu încălcarea esenţială a legii.
Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova este şi vădit netemeinică de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă că potrivit reclamantei M.I.nu era proprietarul terenului în suprafaţă de 1943 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.8034/13 august 1996, bunul respectiv era proprietatea pârâtului. P.M.
Acest lucru rezultă din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului M.I.f.10 dosar 9089/1996, certificat de moştenitor f.4 din acelaşi dosar; acte f.49-52,62, declaraţii martori f.77-84 dosar 3710/1996.
În mod greşit s-a reţinut de către instanţa de recurs mai sus menţionată şi faptul că vânzarea-cumpărarea ce s-a încheiat între M.I.şi R.S.a fost de bună-credinţă, de vreme ce actul de vânzare poartă data de 13.09.1996 – f.3 dosar 9o89/1996 iar vânzătorul a fost chemat în judecată pentru partajarea bunurilor succesorale, alături de proprietarul terenului vândut la data de 29.04.1996 f.1 dosar 3710/1996.
De asemenea, cu vădită netemeinicie, instanţa de recurs a reţinut că R.S.în calitatea sa de cumpărător al terenului în suprafaţă de 1943 mp a făcut amenajări pe teren, deşi din probele existente la dosarul cauzei rezultă că terenul a fost cultivat cu viţă de vie de pârâtul P.M. împreună cu mama sa. În acest sesn este procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 14.11.1996 f.21dosar 9089/1996, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză f.78-83 dosar 3710/1996 şi raportul de expertiză întocmit în cauză f.122, dosar 3710/1996.
Aşadar, faţă de cele reţinute se constată că instanţa de recurs a pronunţat o hotărârea netemeinică şi dată cu aplicarea greşită a legii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că recursul în anulare declarat de Primarul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.3400/1.06.2001 a Curţii de Apel Craiova este fondat şi se va admite. Se va casa Decizia atacată, iar pe fond se va respinge recursul declarat de pârâţii M.I., R.S.şi de intervenienta R.E., împotriva deciziei civile nr.3785/26.09.2000 a Tribunalului Olt şi a sentinţei civile nr.8416/17.12.1999 a Judecătoriei Slatina-Olt, pe care o menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei 3400 din 1 iunie 2001 a Curţii de Apel Craiova pe care o casează şi respinge recursul declarat de pârâţii M.I., R.S.precum şi intervenienta R.E. împotriva deciziei civile 3785 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Olt şi asentinţei 8416 din 17 decembrie 1999 a Judecătoriei Slatina pe care le menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1891/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1856/2002. Civil → |
|---|
