CSJ. Decizia nr. 1896/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1896
Dosar nr. 970/2002
Şedinţa publică din 13 mai2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M.S.împotriva deciziei nr.23 Adin 17 ianuarie 2002a Curţii de ApelBucureşti – secţia a III – a civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurenta-reclamantă reprezentată de avocat C.G., intimata-pârâtă S.C."V."S.A.Bucureşti reprezentată de avocat stagiar A.D., lipsind intimata-pârâtă S.C."D."SA Constanţa.
Procedura completă.
Avocat C.G. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Avocat A.D. solicită respingerea recursului
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti – secţia a III – a civilă, prin sentinţa civilă nr. 674/14 iunie 2001, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C."V." SA, şi pe cale de consecinţă a admis acţiunea formulată de reclamanta M.S.în sensul obligării pârâtei S.C."V." SA sălase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, teren în suprafaţă de 500 m şi construcţie, situat în Bucureşti, str. Petru Rareş nr. 13, sectorul 1; a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei S.C."D." SA.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut că pârâta S.C."V." ocupă în mod abuziv terenul revendicat de reclamantă.
Prin Decizia civilă nr. 23/A/17 ianuarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III – a a admis apelul declarat de pârâta S.C."V." SA împotriva sentinţei civile nr. 674/14 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III – a civilă şi pe cale de consecinţă: a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea în revendicare formulată de reclamanta M.S.; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.S.împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că nu există identitate între imobilul revendicat de reclamantă şi imobilul deţinut de pârâtă.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta M.S., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art. 7 şi 10 C.proc.civ. – deoarece:
- Deşi din probele existente la dosarul cauzei – expertiza tehnică cadastrală – rezultă că imobilul revendicat situat în Bucureşti, str. Petru Rareş nr. 13 este ocupat de pârâta S.C."V." SA Bucureşti, totuşi instanţa de apel a reţinut contrariul.
Recursul este fondat.
Revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său, în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept.
Regula înscrisă în art. 1169 C.civ. este aplicabilă şi în materia dovedirii proprietăţii, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
În speţă, obiectul litigiului – acţiune în revendicare – îl constituie imobilul: construcţie (atelier) şi teren aferent în suprafaţă de 50 m 2 situat în Bucureşti, str. Petru Rareş nr. 13, sectorul 1.
Reclamanta M.S.a făcut dovada calităţii sale de proprietar al imobilului litigios: sentinţa civilă nr. 3593/8 aprilie 1994 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti cu nr.219/20 februarie 1995; procesul verbal din 8 martie 2000 al Executorului Judecătoresc; adresa nr. 28495/august 1995 privitoare la situaţia juridică a imobilului revendicat emisă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti; actul de donaţie din 17 martie 1942 – f. 2 – 8 dosarul de fond.
De asemenea, reclamanta a făcut dovada ocupării fără nici un drept a imobilului revendicat, de către pârâta S.C."V." Bucureşti, lucru care rezultă din adresa nr.28495/XII.c/3 august 1995 emisă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti J 6 d. fond şi raportul de expertiză tehnică J 42 – 44 dosar de fond.
Susţinerile pârâtei – întâmpinare f. 20 dosar fond -, în sensul că este proprietara imobilului din litigiu nu poate fi reţinută deoarece sunt infirmate chiar de înscrisul depus de pârâtă la dosarul cauzei, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate cu nr.0271/20 august 1996 şi anexă – f. 34 – 35 dosar de fond, din care rezultă că pârâta este proprietara imobilului situat în Bucureşti, str. Petru rareş nr. 15 şi nicidecum proprietara imobilului din litigiu care este situat la aceeaşi adresă dar la nr. 13.
Aşadar faţă de cele reţinute se constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este netemeinică şi dată cu aplicarea greşită a legii.
Pentru toate aceste considerente Curtea reţine că motivele de recurs invocate de reclamantă, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 10 C.proc.civ. şi pe cale de consecinţă se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 23/A/17 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III – a pe care o va casa, iar pe fond se va respinge apelul formulat de S.C."V." SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 674 din 14 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de M.S.împotriva deciziei 23 A din 17 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti -–secţia a III – a civilă pe care o casează, iar pe fond respinge apelul formulat de S.C."V." SA Bucureşti împotriva sentinţei 674 din 14 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III – a civilă pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi13 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 190/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1893/2002. Civil → |
|---|
