CSJ. Decizia nr. 1893/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DEJUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1893Dosar nr.4666/2002
Şedinţa publică din 13 mai 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.2363 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu, deciziei civile nr.1357 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-pârât Ministerul de Interne – Direcţia Juridică reprezentat de consilier juridic V.S., lipsind intimatul reclamant D.C.şi intimatul pârât I.P.J. Sibiu.
Procedura completă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare aşa cum a fost formulat, casarea hotărârilor atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Consilier juridic V.S. solicită admiterea recursului în anulare şi depune concluzii scrise.
CURTEA ,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2001 sub nr.210 pe rolul Judecătoriei Sibiu reclamantul D.C.în contradictoriu cu Ministerul de Interne şi Inspectoratul Poliţiei Judeţene Sibiu a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o vapronunţa:
- să oblige pe pârâţi la plata ajutorului neimpozabil, egal cu 15 solde lunare brute, stabilite în raport cu solda avută în luna iulie 2000, actualizată potrivit indicelui deinflaţie până la data achitării efective;
- să oblige pe pârâţi la plata a 9 solde reprezentând ajutorul egal cu 2 solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la implinirea vârstei de pensionare stabilit în raport cu solda avută în luna iulie 2000, actualizat în raport de indicele de inflaţie;
Cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul susţine că la data trecerii în rezervă cu drept de pensie, ar fi beneficiat de un ajutor neimpozabil în raport cu solda lunară brută conform art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 şi pentru că pârâţii nu şi-au îndeplinit această obligaţie, solicită acordarea ajutorului legal neimpozabil actualizat.
Judecătoria Sibiu prin sentinţa civilă nr. 2363 din 4 aprilie 2001 a admis acţiunea formulată de către reclamant şi a obligat pârâtele să-i plătească suma de 97.327.953 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea brută şi netă a celor două categorii de ajutoare în valoare actualizată potrivit indicelui de inflaţie.
Actualizarea celor două categorii de ajutoare s-a făcut conform indicelui de inflaţie pentru plata cu întârziere a acestora, calculată pe perioada cuprinsă între data trecerii în rezervă şi data plăţii efective a acestora.
Valoarea actualizată conform indicelui de inflaţie a unei solde lunare brute pentru perioada rămasă până la implinirea limitei de vârstă pentru pensionare, calculată pe perioada cuprinsă între data trecerii în rezervă şi până la data de 28 februarie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că aceste ajutoare nu pot fi supuse impozitării, întrucât ele nu sunt venituri salariale, ele reprezentând o recompensă bănească pentru activitatea desfăşurată într-un domeniu special de activitate, ele fiind totodată şi o măsură de protecţie socială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul de Interne invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., susţinând în esenţă că ajutorul stabilit în raport de solda lunară brută se impozitează.
Tribunalul Sibiu, prin Decizia civilă nr.1357 din 15 noiembrie 2001, a respins recursul ca nefondat.
S-a reţinut de către instanţa de recurs că Legea 138/1999 conţine dispoziţii speciale privind impozitarea,norme derogatorii de la dispoziţiile OG 73/1999.
S-a reţinut de asemenea că normele metodologice pentru aplicarea OG 73/1999 aprobate prin HG 1066/1999 enumeră orientativ, nu limitativ, veniturile neimpozabile obţinute de persoanele fizice, printre acestea numărându-se şi ajutoarele acordate fie potrivit legilor speciale, fie legislaţiei de pensii.
În această situaţie, reţine instanţa de recurs, faţă de faptul că Legea 138/1999 conţine dispoziţii speciale şi cu privire la drepturile personalului militar trecut în rezervă cu drept la pensie, este evident că ajutorul acordat la data ieşirii la pensie face parte dincategoria de venituri care nu se impozitează.
În conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea 92/1992 şi art.330 pct.2C.proc.civ.Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri considerând că ele au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi totodată ele sunt şi vădit netemeinice.
Se susţine în esenţă că instanţele au încălcat dispoziţiile art.4,6,23 şi 86 din OG nr.73/1999 făcând o aplicare greşită a legii.
În acest sens se arată că ajutoarele prevăzute de art.31 al.1 din Legea 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută şi nu netă şi conform art.6 lit.f din OG 73 nu sunt scutite de impozit pe venit.
De asemenea, se arată că ajutoarele primite de către reclamant sunt venituri asimilate salariului, iar nu indemnizaţiei cu destinaţie specială ce reprezintă forme desprijin acordate persoanelor în nevoie.
Recursul în anulare este fondat.
Astfel este de reţinut că deşi este real că potrivit art.31 din Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art.5 din OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit şi respectiv la HG nr.1066/1999 care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, rezultă, evident, că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau directîn retragere, cu titlu de ajutoare, încondiţiile art.31 din legedecurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr.73/1999.
Normele metodologice pentru aplicarea OG 73/1994 aprobate prin HG 1066 din 29 decembrie 1999 referindu-se la art.5 dinordonanţă individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie socială, textul nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea înrezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda brută.
Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
De altfel, în art.86 din OG nr.73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziţie contrară, ceea ce confirmă în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Pe de altă parte, este de reţinut şi faptul că în art.6 lit.f din OG nr.73/1999 care enumeră veniturile scutite de impozit, figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare netă.
Ori, în speţă, plăţile compensatorii şi ajutoarele acordate reclamantului s-au acordat în raport de solda lunară brută şi prin urmare şi din acest punct de vedere aceste venituri erau impozabile.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursul în anulare a casa Decizia pronunţată de Tribunalul Sibiu precum şi sentinţa pronunţată de Judecătoria Sibiu şi, pe fond, acţiunea formulată de către reclamant va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile 1357 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu pe care o casează precum şi sentinţacivilă 2363 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu şi pe fond respinge acţiunea formulatăde D.C.ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1896/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1891/2002. Civil → |
|---|
