CSJ. Decizia nr. 1897/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1897Dosar nr.1330/2002
Şedinţa publică din 13 mai 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C."R."SA împotriva deciziei nr.3 Ap din 1 februarie 2002 a Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă reprezentată de avocat M.I.şi consilier juridic Ş.N.şi intimatul reclamant Ministerul de Interne – Direcţia juridică reprezentat de consilier juridic B.A.lipsind intimatul pârâtOraşulPredeal prin Primar.
Procedura completă.
Avocat M.I.şi consilier juridic având pe rând cuvântul solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Consilier juridic B.A.solicită respingerea recursului şi pune concluzii conform întâmpinării formulate în scris.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2000 sub nr.18009 pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamantul Ministerul de Interne prin Direcţia Juridică a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. SA Predeal, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să oblige pârâta să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantului imobilul situat în Predeal str.Petru Rareş nr.4 denumit Hotel-restaurant „Turist" fosta Vila Câmpiniţa;
- să dispună evacuarea pârâtei din imobil.
Reclamantul, la termenul de judecată din10 ianuarie 2001, şi.-a precizat şi completat acţiunea solicitând chemarea în judecată în calitate de pârât şi a Oraşului Predeal prin primar, solicitând să se constate că pe terenul înscris în Registrul de transcripţii şi inscripţii al Oraşului Predeal sub nr.30/1965 şi sub nr.cadastrale 983,984 reclamantul (fostul Minister al Afacerilor Interne) aedificat o construcţie numită Vila Cîmpiniţa – actualul Hotel Turist.
A solicitat de asemenea să se constate că titlul în baza căruia imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului nu este valabilşi să se dispună rectificareasituaţiei în Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni în sensul radierii dreptului deproprietate al Statului şi al înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului.
A mai solicitat şi obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantului imobilul.
Prin sentinţa civilă nr.1749 din 7 februarie 2001, Judecătoria Braşovşi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei înfavoarea Tribunalului Braşov cu motivarea că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct.1 lit.b C.proc.civ. întrucât valoarea imobilului depăşeşte 150.000.000 lei.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr.253 din 29 iunie 2001 a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului Ministerul de Interne, invocată de către pârâta S.C. R. SA şi în consecinţă, respinge acţiunea precizată şi completată, formulată de către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărârea instanţa a reţinut că dreptul de proprietate asupra imobilului a aparţinut Statului, iar reclamantul, respectiv antecesorul său aedificat construcţia numită Vila Cîmpiniţa constatând că în cauză sunt aplicabile prevederile art.488 şi 492 C.civ..
În concluzie a apreciat că reclamantul nu poate pretinde a se constata că este proprietar asupra construcţiei în litigiu câtă vreme terenul nu a fost niciodată în proprietatea sa, ci a aparţinut Statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă se susţine în motivarea apelului că prevederile art.492 C.civ. au fost invocate fără investire, deşiaceste prevederi având caracter dispozitiv şi nu imperativ nu puteau fi invocate decât de către proprietarul terenului, respectiv Statul român şi nu de către pârâta S.C. "R."SA care nu are decât calitatea de detentor precar.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond s-a pronunţat pe lipsa calităţii procesual active deşi reţinuse că edificarea construcţiei a fost făcută de către Ministerul Afacerilor Interne (antecesorul reclamantului).
Apelantul arată de asemenea că instanţa de fond a considerat greşit că în cauză seaplică şi prevederile Legii nr.115/1938, când imobilul revendicat se află înregimul de publicitate imobiliară, nu al cărţilor funciare.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 3 din 1 februarie 2002, a admis apelul, a anulat sentinţa şi,rejudecând în fond,a admis în parte acţiunea civilă astfel cum a fost precizată şi completată şi aconstatat că pe terenul înscris în Registrul de Transcripţiuni – Inscripţiuni Predeal, subnr.30/1965, numerele cadastrale 983, 984 reclamantul Ministerul de Interne a edificat o construcţie denumită Vila Cîmpiniţa – actualul Hotel „Turist" situat în Predeal, str.Petru Rareş nr.2-4.
A constatat că titlul în baza căruia construcţia mai înainte menţionată a trecutîn proprietatea Statului român, nu este valabil.
A dispus rectificarea din Registrul de Inscripţiuni – Transcripţiuni Predeal poziţia 30/1965 în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
A obligat pe pârâţi să lase imobilul – construcţie – în deplină proprietate şi posesie reclamantului.
A respins celelalte cereri formulate de reclamant în acţiunea sa completată şi precizată, cu privire la evacuare şi dreptul de proprietate asupra terenului.
A respins excepţia lipsei de calitate procesual activă a reclamantului invocată de către pârâta S.C. "R."SA.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, având în vedere probele administrate în cauză respectiv Decizia nr.1605/1965 a C.E. al Sfatului Popular oraş Predeal, adresa 11/0652847 din 18 aprilie 1956 a Serviciului Construcţii, Decizia nr.66/1955 a Sfatului Popular, adresa nr.0675534 din 28 noiembrie 1956 a Ministerului Afacerilor Interne, dosarul hotelului şi schiţele anexate, că reclamantul a edificat construcţia în litigiu, cu aprobarea organelor competente, situaţie de altfel reţinută şiîn considerentele hotărârii instanţei de fond.
A mai reţinut instanţa de apel ca datorită faptului că reclamantul a dovedit că este proprietarul construcţiei, el îşi justifică calitatea procesual activă în realizarea dreptului său (cu privire la construcţie) existând identitate între persoana reclamantului şi titularul dreptului de proprietate pretins, constatând că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului.
A reţinut de asemenea că proprietar al terenului este Statul Român (situaţie stabilită cu autoritate de lucru judecat, întrucât pârâta nu a declarat apel pe acest aspect şi în consecinţă, dispoziţiile art.492 şi 494 C.civ. nu puteau fi invocate decât de către acesta şi nu decătre pârâtă, care nu are calitate de proprietar şi nici nu deţine vreuntitlu valabil, asupra întregului imobil – teren şi construcţie.
În motivarea hotărârii instanţa de apel constată că reclamantul adovedit faptul că a edificat construcţia în litigiu având acordul proprietarului terenului – Statul Român – că, ulterior această construcţie a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.511/1955 figurând în lista anexă la poziţia 54 – Vila Cîmpiniţa – construcţie nouă MAI. Se reţine că prevederile art.1 din acest decret nu au fost îndeplinite în cauză şi ca atare prevederile decretului 511/1955 nu erau aplicabile şi, ori cum, acest decret nu a fost niciodată publicat şi nu producea, deci, efecte juridice.
Astfel titlul statului asupra construcţiei nu este valabil, deci el nu putea fi transmis legal nimănui; ca atare reclamantul, în calitatea sa de proprietar asupra construcţiei are dreptul săbeneficieze de toate prerogativele conferite de art.480 C.civ., iar pârâta este obligată să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul – construcţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. "R."SA, recurs care însă nu a fost structurat conform prevederilor art.303 alin.3 C.proc.civ.care prevede că motivarea recursului va cuprinde arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, fiecare în parte.
Recurenta are o „motivare" originală a recursului în care o primă parte este intitulată „Considerente" – I „Arătarea motivelor" în care invocă art.304 pct.7,8 şi 9C.proc.civ., în care pur şi simplu reproduce conţinutul acestor texte, fără nici o dezvoltare.
Partea a II-a a recursului intitulată „scurt rezumat" cuprinde o descriere a evoluţiei judecării cauzei din care se pot desprinde următoarele susţineri critice cu privire la Decizia recurată.
- instanţa de apel nu a făcut distincţie între regimul juridic al terenului şi acela al construcţiei edificate pe acesta.
- cu privire la teren se susţine că foştii proprietari ai terenului nu l-au revendicat niciodată deciîn aceste condiţii titlul statului este valabil.
- se mai susţin caracteristicile proprietăţii socialiste de stat conform prevederilor Constituţiei din anul 1952: absolută, insesizabilă, imprescriptibilă, exclusivă şi inalienabilă.
O altă susţinere o reprezintă aceea că instanţa şi-a argumentat hotărârea pe „trei elemente: construirea, rechiziţia şi preluarea abuzivă" apreciind că din acestea numai problema construirii este pertinentă cauzei, celelalte fiindextranee acesteia.
În concluzie se susţine că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de proprietar al construcţiei şi nici pe aceea desuccesor al Ministerului Afacerilor Interne.
Recursul este nefondat.
Astfel este de reţinut în primul rând după cum s-a mai arătat mai înainte că recursul nu este structurat conform prevederilor art.303, însă în baza art.306 alin.3 C.proc.civ.urmează a analiza susţinerile făcute în motivarea recursuluiintitulate „scurt rezumat".
Astfel este de reţinut că susţinerea că instanţa de apel nu ar fi făcut distincţia între regimul juridic al terenului şi al construcţiei edificate pe el este nefondată; din contră – instanţa şi-a bazat întreaga motivare tocmai pe această analiză diferenţiată a regimurilor diferite ale terenului şi construcţiei.
Instanţa de apel a reţinut, corect cu prilejul acestei analize şi faptul că reclamanta nu reprezintă statul ci doar un detentor precar.
În acest sens urmează a reţine că toate susţinerile făcute în legătură cu natura proprietăţii de stat, cu caracteristicile acestei proprietăţi, prevăzute în Constituţia din 1952, nu au nici o relevanţă în cauză întrucât pârâta S.C. "R."SA nu reprezintă Statul român.
Celelalte susţineri care se referă la interpretarea greşită a probelor nu mai pot fi făcute cu ocazia soluţionării unui recurs ordinar întrucât punctul 11 al art.304 C.proc.civ.a fost abrogat prin OUG 138/2000 şi deci recursul pe acest motiv este inadmisibil.
Procedând la analizarea motivelor enunţate, respectiv cele prevăzute de art.304 pct.7,8 şi 9 urmează a constata că nu sunt fondate.
Astfel, în ceea ce priveşte pct.7 al art. 304 C.proc.civ., instanţa de apel în conformitate cu dispoziţiile art.261 pct.2 C.proc.civ., cu o motivare amplă în fapt şi drept a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Referitor la motivul prevăzut de punctul 8 al art.304 C.proc.civ.urmează a reţine că instanţa de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii şi a rezolvat corect atât problema calităţii procesuale active a reclamantului – având în vedere că prin probele administrate acesta afăcut dovada că a edificat construcţia cu acordul proprietarului terenului, Statul Român – cât şi soluţionarea acţiunii pe fond.
Pe fond a reţinut legal şi temeinic că prevederile Decretului 511/1955 nu-şi aveau aplicabilitate, nefiind îndeplinite prevederile art.1 din acesta şi, ca atare, construcţia nu a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului.
Pe cale de consecinţă a fost înlăturată susţinerea pârâtei referitoare la dreptul său de proprietate, întrucât statul nu putea transmite nici un drept, atâta timp cât însuşi dreptul său nu a fost valabil constituit.
Ultimul motiv invocat de asemenea teoretic de către recurentă, respectiv cel întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ., nu este fondat; instanţa de apel făcând o aplicare corectă a legii cu o amplă motivare în drept şi fapt.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul formulat de către pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de S.C."R."SA împotriva deciziei 3 Ap din 1 februarie 2002 a Curţii de Apel Braşov, Secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1901/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1898/2002. Civil. Recurs → |
|---|
