CSJ. Decizia nr. 1979/2002. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1979DOSAR NR.4470/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.1785 din 28 iunie 1999 a Tribunalului Constanţa, Secţia civilă precum şi deciziei nr.1577/C din 10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant R.M., personal. A lipsit intimatul pârât Consiliul local al Municipiului Constanţa – Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare, solicită admiterea acestuia pentru motivele invocate, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-au încălcat prevederile art.1201 cod civil.
Intimatul reclamant solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.3375 din 4 martie 1999 a Judecătoriei Constanţa a fost respinsă plângerea formulată de R.M. în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Constanţa, având ca obiect restituirea în temeiul prevederilor Legii nr.18/991 a terenului în suprafaţă de 107 m.p. situat în Constanţa str.Carol Davila nr.15.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.215/989, iar în prezent este afectat de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, astfel încât nu sunt incidente prevederile Legii nr.18/991.
Apelul declarat de cel în cauză împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia nr.1785 din 28.06.1999 a Tribunalului Constanţa, prin care a fost schimbată în tot sentinţa în sensul respingerii plângerii pentru autoritate de lucru judecat.
Tribunalul a reţinut că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de Decizia nr.1471 din 9 iunie 1999 a Tribunalului Constanţa.
Această soluţie a fost menţinută prin Decizia nr.1577 din 10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă prin care a fost respins recursul reclamantului împotriva deciziei menţionate.
Considerând că aceste decizii, date în cauza de faţă, au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat în condiţiile art.330 pct.2 C.proc.civ.recurs în anulare, solicitând, casarea lor, şi trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelului. Se invocă faptul că Decizia în raport de care s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, nu este o hotărâre irevocabilă, fiind desfiinţată în recurs.
Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art.1201 C.civ.este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Pentru a exista putere de lucru judecat, excepţie ce se poate ridica de părţi sau de instanţă, chiar înaintatea instanţelor de recurs, conform art.166 C.proc. civ., trebuie să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, principiul autorităţii lucrului judecat, consacrat ca atare de prevederile art.1201 C.civ.împiedică o nouă judecată asupra unor probleme definitiv şi irevocabil soluţionate în situaţia existenţei triplei identităţi.
În speţă, instanţele au reţinut că o primă acţiune având aceleaşi părţi, obiect şi cauză cu cea de faţă a fost soluţionată prin Decizia nr.1471 din 9 iunie 1999 a Tribunalului Constanţa – secţia civilă. Numai că această hotărâre, a fost desfiinţată prin Decizia nr.136 din 6.02.2001 a Curţii de Apel Constanţa, prin care a fost admis recursul reclamantului R.M., fiind casată Decizia menţionată, precum şi sentinţa nr.113 din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Constanţa, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe, tocmai în vederea stabilirii în virtutea rolului activ al instanţei, al obiectului cererii de chemare în judecată.
În aceste condiţii, în care hotărârea în raport de care s-a reţinut puterea de lucru judecat a fost desfiinţată, rezultă că nu se poate reţine tripla identitate, la care s-a făcut referire, astfel că hotărârile atacate prin recursul în anulare de faţă au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Aşa fiind, recursul în anulare de faţă va fi admis, în sensul casării deciziilor menţionate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Constanţa pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1785 din 28.06.1999 a Tribunalului Constanţa, Secţia civilă şi deciziei nr.1577/C/10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia civilă.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza la Tribunalul Constanţa pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1978/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 198/2002. Civil → |
---|