CSJ. Decizia nr. 203/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 203.
Dosar nr. 4474/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 aprilie 2002, D.V., domiciliat în Municipiul Buzău, a formulat contestaţie împotriva dispoziţieinr.28 din 22 martie 2002, emisă dePrimarul Comunei Buda, judeţul Buzău, cerând să se dispună obligarea pârâtei şi la restituirea terenului intravilan de2 ha aferent construcţiei, pentru care aceasta a dispus să i se acorde despăgubiri.
În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că, deşi prin notificarea nr. 1425 din 12 noiembrie 2001, a solicitat Primăriei Comunei Buda să-i restituie în natură terenul liber de 15.000 mp ce includea şi suprafaţa pe care a fost amplasată casa de locuit şi anexele gospodăreşti din comuna Buda satul Dănuleşti, judeţul Buzău, prin dispoziţianr. 28 din 22 martie 2002, pârâta a dispus aprobarea ofertei de a i se acorda despăgubiri în valoare de 818.513.721 lei pentru casa de locuit, nepronunţându-se asupra cererii de restituire a terenului intravilan în suprafaţa menţionată, aferent construcţiei.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr. 252 din 10 iunie 2002, a respins cererea petentului, reţinând, în esenţă, că acestanu este îndreptăţit a i se restitui terenul aferent clădirilor, în baza Legii nr. 10/2001 întrucât întreaga suprafaţă deţinută de autorul său a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, învestită cu soluţionarea apelului declarat de petent în cauză, prin Decizia nr. 82 din 4 septembrie 2002, l-a respins, ca nefondat, confirmând astfel sentinţa tribunalului.
Împotriva deciziei instanţei de apel,petentul a declarat recursul de faţă, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin criticile făcute deciziei recurate, petentul D.V.V. reproşează instanţei de apel:
- că a fost lipsită de rol activ în cauză întrucât nu a stăruit ca Primăria Comunei Buda să depună la dosar toate documentele pe care el le anexase notificării făcute acesteia, conform Legii nr. 10/2001.
- că a greşit reţinând - în ce priveşte cererea de restituire a terenului intravilan - incidenţa art. 8 din Legeanr. 10/2001 deoarece, în opinia sa, în speţă, era vorba de un teren expropriat prin Decretul nr. 83/1949, deci se putea aplica art. 6 alin. (1) din lege.
- că, în lipsa unor probe, a apreciat greşit că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan s-a făcut în baza Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000.
- că, în preambulul hotărârii s-a comis o eroare constând în menţionarea că el ar fi revendicat terenul în baza Legii nr. 18/1991 deşi în şedinţa de judecată susţinerea lui afost în sensul că nu s-a revendicat terenul din litigiu intravilanîn baza Legii nr. 18/1991.
- că nu a analizat temeinic anexele depuse la dosar de Primăria Buda, care pun în evidenţă clar reconstituirea făcută, potrivit Legii nr. 18/1991, numai pentru 9 ha teren islaz, transformat în 6,10 ha echivalent arabil (Decizia Prefecturii nr. 789 aflată în dosarul nr. 1986/2002 – fila 20) şi, potrivit Legii nr. 1/2000, numai pentru teren extravilan în suprafaţă de 4,75 ha.
În finalul expunerii de motive, recurentul precizează că pretenţia sa în cauză priveşte doar 2 ha teren intravilan aferent fostei construcţii pentru care s-a făcut ofertă de despăgubiri.
Motivele de recurs astfel formulatepot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 dinC. proc. civ..
Recursul nu este întemeiat.
Cererea petentului formulatăîn baza Legii nr. 10/2001 de a i se restitui în natură terenul intravilan pe care au fost amplasate construcţii excede cadrul reglementat de această lege, întrucât, art.8 prevede că „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată şi prinLegea nr.1/2000".
Din dosarul cauzei rezultă, fără dubii, că terenul şi construcţiile au fost preluate de stat în baza Decretului nr .83/1949.
Reconstituirea terenului moştenit de D.V. s-a făcut sau trebuia să se facă (admiţând ca reală susţinerea acestuia că, pentru terenul intravilan, nu a formulat cerere) potrivit Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 - în limita a cel mult 10 ha de familie conform primei legi şi, în limita a maximum 10 ha de proprietar deposedat, în baza celei de a doua legi.
Urmează a se reţine, aşadar, că, în ce priveşte terenul intravilan solicitat de D.V., este exclusă, în speţă, incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, atât sentinţa tribunalului prin care a fost respinsă contestaţia (cererea) petentului, cât şi Decizia deconfirmare a acesteia, pronunţată de instanţa de apel, sunt temeinice şi legale.
Desigur, în această situaţie, apare de prisos a mai fi analizate celelalte motive de recurs formulate de petent.
Recursul declarat în cauză, nefiind, deci, întemeiat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat depetentul D.V. împotriva deciziei nr. 82 din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti,secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2031/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2035/2002. Civil → |
|---|
