CSJ. Decizia nr. 2104/2002. Civil
| Comentarii |
|
x
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2104
Dosar nr.2212/2002
Şedinţa publică din 22 mai2003
La data de 16 aprilie 2003 s-au luat în examinarerecursurile declarate de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi şi pârâta S.C."A.S." SRL împotriva deciziei nr. 23 Adin3 aprilie 2002a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 16 aprilie 2003, iar pronunţarea s-a amânat la 8 mai 2003, apoi la 22 mai 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 decembrie 2000 reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) a chemat în judecată pe pârâta S.C."A.S." SRL Târnăveni pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata remuneraţiei unice reprezentând drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. 1, lit. „a din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe şi a punctului nr. 3 din Anexa nr. 1 a HGnr. 71/2000, pentru aprobarea metodologiei privind utilizările prestaţiilor artistice muzicale fixate pe fonograme şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi şi producătorilor de fonograme, începând cu 1 ianuarie 2000 şi până la soluţionarea litigiului;
- reactualizarea sumei în funcţie de indicele de inflaţie şi obligarea pârâtei la dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pe 12 luni, pentru persoanele juridice;
-obligarea pârâtei de a obţine din partea reclamantului autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă prevăzută de art. 130 alin. 1 lit. „a" din Legea nr.8/1996 şi de pct. 1 din Anexa nr. 1 din HGnr.71/2000;
-obligarea pârâtei să pună la dispoziţia reclamantului lista cuprinzând toate prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni, începând cu data de 1 ianuarie 2000;
-obligarea pârâtei, ca pe cheltuiala ei, să publice hotărârea instanţei de judecată în mijloacele de comunicare în masă;
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în calitate de utilizator de prestaţii muzicale fixate pe fonograme în programele difuzate, pârâta are obligaţia, în conformitate cu art. 130 alin. 1 lit. „a" din Legea nr.8/1996 şi pct. 1 din Anexa nr. 1 a HGnr. 71/2000, să obţină din partea reclamantului autorizaţia neexclusivă de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor sub formă de licenţă neeclusivă care îi acordă dreptul de a transmite orice fonogramă aflată în comerţ, cu excepţia celor pentru care producătorul a interzis expres aceste modalităţi de utilizare secundară.
În aceeaşi calitate, pârâta are obligaţia, conform pct. 3 din HGnr. 71/2000, să plătească o remuneraţie unică reprezentând drepturile cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi calculată procentual cu încasările brute lunare potrivit Tabelului nr. 1 din Anexa nr. 1 la HGnr. 71/2000. Repartizarea remuneraţiei direct către artiştii interpreţi sau executanţi se face prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, astfel cum prevede art. 130, alin. 1, lit. „a", din Legea nr.8/1996.
În acest scop reclamantul a fost desemnat, conform art. 133 alin. 2 din Legea nr.8/1996 de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Decizia nr. 1 din 9 februarie 2001, drept organism de gestiune colectivă colector al sumelor datorate de utilizatori artiştilor interpreţi sau executanţi stabiliţi prin HGnr.71/2000. În virtutea acestui drept, reclamantul a solicitat în mai multe rânduri pârâtei să plătească remuneraţia, însă aceasta a refuzat, după care a refuzat şi semnarea contractului de licenţă şi de a pune la dispoziţie lista cu prestaţiile transmise.
Reclamantul a precizat prin acţiune că în privinţa cuantumului remuneraţiei acesta urmează a fi stabilit în cursul procesului prin expertiză contabilă, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflaţie, cu obligarea la plata dobânzilor practicate de BCR la depozitele în lei pentru persoanele juridice.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Mureş – Secţia Comercială şi de contencios Administrativ, prin sentinţa nr. 344 din 16 octombrie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantului Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) şia obligat pe pârâta S.C."A.S.". SRL Târnăveni la plata sumei de 106.506.953 lei reprezentând remuneraţie unică pentru drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi, conform Legii nr.8/1996 şi HGnr.71/2000, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, sumă reactualizată potrivit indicelui de inflaţie.
A fost obligată pârâta să obţină de la reclamant autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă, să pună la dispoziţia reclamantului lista cuprinzând toate prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni începând din 1 ianuarie 2000 şi să publice pe cheltuiala pârâtei în mijloacele de comunicare în masă hotărârea judecătorească.
Au fost respinse pretenţiile reclamantului de reactualizare a sumelor cu titlu de remuneraţie unică şi în funcţie de dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pentru persoane juridice.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, care, prin Decizia nr. 23/A din 3 aprilie 2002, a schimbat în parte hotărârea tribunalului, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantului şi suma de 8.200.405 lei cu titlu de dobândă practicată de BCR la depozitele în lei. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut şi motivat că dobânda practicată de BCR, aşa cum a fost solicitată de reclamant, este datorată chiar dacă suma neachitată în termen a fost actualizată în raport de rata inflaţiei, deoarece, dacă suma respectivă ar fi fost depusă în cont la bancă ar fi fost producătoare de dobânzi, iar prin neacordarea ei nu se consideră că prejudiciul încercat de reclamant ar fi acoperit integral. Pentru repararea integrală a prejudiciului, suma trebuie calculată astfel încât să acopere nu numai ce s-a pierdut prin neachitarea la timp, dar şi beneficiul nerealizat ca urmare a neefectuării plăţilor datorate.
Împotriva deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) şi pârâta S.C."A.S.". SRL Târnăveni.
Reclamantul critică Decizia pronunţată în apel în temeiul a două motive de casare: suma corectă care trebuia acordată cu titlu de dobândă practicată de BCR este în valoare de 12.209.820 lei, iar nu 8.200.405 lei, recurentul depunând şi un calcul matematic în acest sens prin interpretarea datelor şi cifrelor prezentate de expertul contabil în lucrarea pe care a întocmit-o; Curtea de Apel Târgu Mureş a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată cerute de reclamant deşi a admis apelul acestuia.
Pârâta reproşează instanţei de apel că prin actualizarea sumei datorată cu titlu de remuneraţie unică, la care a adăugat obligaţia de a plăti şi dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pentru persoanele juridice a impus pârâtei de a efectua o plată dublă, ceea ce conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantului, solicitându-se casarea deciziei dată în apel şi menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul Mureş.
Examinând recursurile declarate în cauză, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul a cerut obligarea pârâtei atât la plata remuneraţiei unice reprezentând drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. 1, lit. „a" din Legea nr.8/1996 şi pct. 3 din Anexa nr. 1 a HGnr.71/2000, la actualizarea acestei sume în raport de indicele de inflaţie cât şi la plata dobânzii practicată de BCR la depozitele în lei pentru persoanele juridice, unde reclamantul a dovedit că are deschis cont bancar.
Solicitarea de a fi obligată pârâta la plata sumei actualizate precum şi a dobânzii bancare, are ca scop repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei principale de plată a remuneraţiei unice de către societatea pârâtă.
Indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piaţă şi prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie şi care stabileşte, totodată, coeficientul de scădere a puterii lor de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduşi la actuala putere de cumpărare.
Din contra, dobânda reprezintă câştigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obţinut reclamantul din învestirea banilor dacă pârâta i-ar fi plătit la termenele şi în condiţiile prevăzute de lege întrucât, de principiu, banii nu stau neîntrebuinţaţi.
Cum prin actualizarea sumei datorată cu titlu de remuneraţie şi plata dobânzii bancare aferente acestei sume, reclamantul urmăreşte repararea integrală a pagubei cauzate de neîndeplinirea obligaţiei de plată la termen de către pârâtă, se constată că aceasta nu a fost silită a efectua o dublă plată care să-l fi îmbogăţit nejust pe reclamant, considerente pentru care recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
Cu referire la recursul reclamantului, calculele matematice efectuate de acesta în cuprinsul primului motiv de casare nu pot fi verificate, cu exactitate, în temeiul raportului de expertiză contabilă întocmit de A.I. (filele 54 – 59 dosar de fond) întrucât, deşi expertul a indicat rata dobânzii practicată de BCR, nu a efectuat calcule separate, ci comune pentru determinarea indicelui de inflaţie şi a dobânzii bancare.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantului se priveşte ca fondat şi urmare a administrării lui, va fi casată Decizia dată în apel, cu reluarea judecăţii, pentru ca instanţa de trimitere să ceară expertului întocmirea unui supliment de expertiză în care să se determine, separat, cuantumul dobânzii bancare datorată reclamantului în raport de suma actualizată a remuneraţiei unice, ocazie cu care instanţa se va pronunţa şi asupra cheltuielilor de judecată cerute de apelantul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) împotriva deciziei nr. 23/A din 3 aprilie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia civilă pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC „A.S." SRL Târnăveni împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2103/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2105/2002. Civil → |
|---|
