ICCJ. Decizia nr. 217/2002. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 217.
Dosar nr. 5192/2002
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 992 din 19 iulie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea A.H., în contradictoriu cu intimata A.P.A.P.S. şi pe cale de consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a măsurii desfacerii contractului de muncă al contestatoarei; intimata a fost obligată la plata drepturilor băneşti cuvenite contestatoarei de la data desfacerii contractului de muncă şi până la integrarea efectivă a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, petentei i-a fost desfăcut contractul de muncă în baza art. 78 lit. c) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nefiind menţionat temeiul legal prevăzut de Codul Muncii, deci cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 3267 din 28 noiembrie 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de intimata A.P.A.P.S., împotriva sentinţei civile nr. 992 din 19 iulie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, petentei i-a fost desfăcut contractul de muncă în baza art. 78 lit. c) din contractul de muncă la nivel de unitate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 134 C. muncii.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 992 din 19 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, şi a deciziei civile nr. 3267 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, criticându-le ca fiind netemeinice şi nelegale pentru următoarele considerent:
- Măsura desfacerii contractului de muncă dispusă prin ordinul nr. 80 din 19 aprilie 2004, al Preşedintelui A.P.A.P.S., a fost luată cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 134 alin. (1) C. muncii;
- Dispoziţia desfacerii contractului de muncă a fost luată atât pentru aplicarea prevederilor ordinului nr. 80 din 19 aprilie 2001 cât şi pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor nr. 1 din 17 aprilie 2001 emisă de conducerea operativă a A.P.A.P.S. pentru reorganizarea instituţiei cu consecinţa desfiinţării unor posturi.
- Dispoziţia desfacerii contractului de muncă al contestatoarei cuprinde toate elementele prevăzute de art. 134 alin. (1) C. muncii şi a fost comunicată contestatoarei conform dispoziţiilor alin. (2) din textul menţionat.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 134 C. muncii, cel în vigoare la data soluţionării cauzei, desfacerea contractului de muncă, în toate situaţiile, se stabileşte prin dispoziţia scrisă a conducerii unităţii, cu arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor precum şi a organelor la care măsura luată se poate ataca. Dispoziţia de desfacere a contractului de muncă se comunică în scris de către unitate şi îşi produce efectele de la data comunicării.
Reglementarea strictă a desfacerii contractului de muncă are ca finalitate, pe de o parte, ca cel în cauză, să cunoască în concret imputările ce i se aduc pentru a fi în situaţia de a-şi formula apărările în cunoştinţă de cauză şi pe de altă parte, constituie o garanţie împotriva unor eventuale abuzuri ale unităţii, constând în modificarea ulterioară a motivelor ce au stat la baza desfacerii contractului de muncă.
Aducerea la cunoştinţă a dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă în întregul ei, a temeiurilor de fapt şi de drept care au determinat luarea măsurii, constituie o garanţie impusă de lege pentru ocrotirea intereselor persoanelor încadrate.
Cum această reglementare este imperativă, rezultă că măsura desfacerii controlului de muncă luată cu nerespectarea prevederilor legale menţionate, este nelegală şi atrage anularea dispoziţiei respective.
În speţă, contractul de muncă al petentei H.A. a fost desfăcut în baza art. 78 lit. c) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, fără respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 134 C. muncii, comunicare nr. 1341 din 23 aprilie 2001 emisă de A.P. A.P.S. din dosar fond.
Prin urmare, hotărârile criticate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă, sunt temeinice şi date cu aplicarea corectă a legii.
În consecinţă, se va respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 992 din 19 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti precum şi a deciziei civile nr. 3267 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 3267 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi sentinţei nr. 992 din 19 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV – a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 218/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2278/2002. Civil → |
|---|
