ICCJ. Decizia nr. 2184/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2184
Dosar nr. 4609/2002
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2001 sub nr. 1609 pe rolul Tribunalului Covasna, F.A. a solicitat anularea parţială a dispoziţiei nr. 5 din 24 august 2001, emisă de către Primarul Comunei Brăduţ, respectiv a punctului nr. 8 prin care i s-a refuzat restituirea în natură a imobilului, casa cu suprafaţă de 1033 mp şi grădina 842 mp.
Tribunalul Covasna prin sentinţa civilă nr. 708 din 6 iunie 2002 a admis acţiunea, a dispus anularea art. 8 din dispoziţia nr. 52 din 24 august 2001 emisă de Primarul Comunei Brăduţ şi a dispus restituirea în natură persoanelor îndreptăţite la restituirea imobilului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă că situaţia imobilului în litigiu se încadrează în prevederile art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001 în sensul că preluarea lui de către stat s-a făcut abuziv, iar potrivit art. 9 din aceeaşi lege în această situaţie ele se restituie în natură.
A mai se reţinut de asemenea că din probele administrate în cauză a rezultat că imobilul nu este sediul secundar al Consiliului local, deci nu este în situaţia imobilelor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, care în orice caz nu s-ar aplica la imobilele preluate fără titlu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primăria Brăduţ prin Primar, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de apel Braşov prin Decizia civilă nr. 59/Ap din 12 septembrie 2002 a respins apelul ca nefondat reţinând că imobilul a trecut în proprietatea statului prin confiscare specială şi prin efectul Decretului nr. 218/1966 care nu pot fi considerate titluri valabile.
În acest sens sunt invocate prevederile art. 2 lit. b) şi g) din Legea nr. 10/2001.
A reţinut de asemenea că imobilul în litigiu nu este folosit, ci el este păstrat pentru eventualitatea ca satul Filia să devină comună şi atunci să fie sediul unei instituţii ale administraţiei .
În ceea ce priveşte susţinerea apelantei că numai una din persoanele care au solicitat restituirea imobilului în natură a formulat plângere a apreciat că aceasta nu are relevanţă juridică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria Brăduţ invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că instanţele au interpretat greşit legea şi au considerat că uzucapiunea şi confiscarea specială nu reprezintă titluri valabile de preluare a imobilului de către stat.
Se susţine de asemenea că încadrarea juridică a prezentei cauze nu-şi găseşte temeiul legal în dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, ci în art. 16 din aceeaşi lege care prevede că în situaţia imobilelor ocupate de instituţii publice, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Recurenta critică de asemenea soluţiile instanţelor de fond şi apel pentru nelegalităţile şi pentru faptul că deşi notificarea prin care se solicită restituirea imobilului a fost făcută de către toţi moştenitorii proprietarilor imobilului, plângerea împotriva dispoziţiei emisă de către primar a fost făcută de un singur moştenitor.
În consecinţă se susţine că dispoziţia nefiind atacată de celelalte persoane îndreptăţite, faţă de acestea ea a rămas definitivă, reclamantul neputând să solicite decât cota sa de proprietate.
Reclamantul a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia întrucât imobilul a fost legal restituit în natură întrucât nu a fost preluat de stat cu titlu valabil şi ca atare nu se pot aplica prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Se susţine de asemenea faptul că el a fost singurul care a făcut plângere împotriva dispoziţiei nr. 52/2001 nu are relevanţă juridică faţă de faptul că notificarea pentru restituirea imobilului a fost făcută de către toţi moştenitorii.
În recurs au fost depuse două acte noi, respectiv, o declaraţie autentificată a unui moştenitor prin care arată că este de acord cu măsura reparatorie propusă prin dispoziţia 52/2001 şi că nu susţine acţiunea pentru restituirea în natură, şi o adeverinţă eliberată de către Inspectoratul de Poliţie Judeţeană Covasna prin care se atestă că imobilul cu nr. 72 din satul Filia funcţionează biroul sătesc al postului de poliţie Brăduţ.
Recursul este fondat.
Este de reţinut în primul rând că pârâta-recurentă încă de la instanţa de fond a solicitat instanţei să elucideze problema, dacă reclamantul singur, poate să facă plângere împotriva dispoziţiei nr. 52/2001 care era un răspuns la notificarea făcută de cei şase moştenitori a proprietarilor tabulari ai imobilului, deci dacă principiul unanimităţii are calitate procesuală activă.
De menţionat că prin dispoziţia nr. 52/2001 se refuză restituirea în natură a imobilului, propunându-se măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanţa de fond a admis să se pronunţe asupra acestui incident, iar instanţa de apel l-a respins arătând doar că „nu are relevanţă juridică" susţinere care nu poate echivala în nici un caz cu o motivare „deci pe acest aspect hotărârea este nemotivată".
Instanţa de recurs, neavând posibilitatea să analizeze considerentele pe care instanţa le-a avut în vedere în legătură cu respingerea acestui incident.
De menţionat că din extrasul de CF că imobilul în litigiu „a format proprietatea lui F.B. şi F.J. în cotă de 2/3 şi F.B. în cotă de ⅓ ; iar notificări prin care au solicitat restituirea în calitate de moştenitori au făcut reclamantul F.A. şi F.B. jr., F.A., F.M., B.G., C.V. fără să se stabilească cotele de proprietate care le revin şi pe cine din cei doi proprietari au moştenit.
În plus, în recurs, F.B. jr. (în calitate de moştenitor a lui F.B. sen.) a depus o declaraţie autentificată de notar în care a arătat că este „de acord cu măsura reparatorie propusă prin dispoziţia nr. 52/2001".
Toate aceste situaţii nestabilite de către instanţe şi nepronunţarea instanţei de fond asupra incidentului mai înainte menţionat şi nemotivarea respingerii lui de către instanţa de apel determină necesitatea admiterii recursului şi în conformitate cu dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., casarea hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel şi fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Cu ocazia rejudecării cauzei urmează a fi avute în vedere, în funcţie de soluţionarea primului aspect mai înainte arătat, şi celelalte critici formulate de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Brăduţ împotriva deciziei civile 59 Ap din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov şi sentinţei civile nr. 708 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Covasna, pe care le casează şi trimite cauza spre rejudecare, Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2183/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 218/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
