CSJ. Decizia nr. 2223/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2223DOSAR NR. 1595/2002
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 septembrie 1999 M.D.S.A. a chemat în judecată pe Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, S.C. „C.A." S.A. Cluj prin S.C. „AT.P." S.A. Cluj, ca lichidator, pe S.M., B.O., S.I.A., S.E., T.N.C. şi P.G.N. pentru revendicarea imobilului compus din 55 sj. teren şi o construcţie cu 2 etaje, parter şi pivniţă, situat în municipiul Cluj-Napoca,şi identic cu p.t. nr. 173 din CF 1113 Cluj. Totodată, a cerut să se constate că titlul de preluare a bunului în baza Decretului nr. 92/1950 nu este valabil, să fie rectificată cartea funciară în favoarea foştilor proprietari şi moştenitorilor acestora şi declarată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.30816 din 6 noiembrie 1996 încheiat cu pârâta S.M. (pentru apartamentul nr.1 situat la parterul construcţiei), nr. 31051 din 19 decembrie 1996, încheiat cu pârâţii S.E. şi S.I.A. (pentru apartamentul nr. 3 de la etajul I) şi nr. 32179 din 12 decembrie 1996, încheiat cu pârâta B.O. (pentru apartamentul nr. 2 de la etajul I).
Pârâta T.N.C., prin cerere reconvenţională îndreptată împotriva reclamantei şi a celorlalţi pârâţi, precum şi prin intervenţie forţată prin care a chemat în judecată pe P.N. şi S.C. „V.L." SRL Cluj-Napoca, a solicitat să se constate absenţa titlului de preluare de către stat a imobilului din litigiu. Totodată, a cerut să fie declarată nulitatea absolută a partajului efectuat şi intabulat sub nr. B.5, B.6, B.7 şi B.8 din CF 1113 Cluj şi nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare arătate în acţiunea principală. A mai solicitat obligarea pârâţilor S.M., S.I.A., S.E. şi B.O. să încheie, sub sancţiunea unor daune-cominatorii, contracte de închiriere referitor la spaţiul locativ pe care-l deţin şi evacuarea pârâtei S.C. „V.L." SRL Cluj-Napoca din imobil, rectificarea tabulară cu înscrierea dreptului de proprietate în favoarea sa, pentru cota de 3/16, a reclamantei, pentru cota de 8/16, a pârâtului P.N. pentru cota de 2/16, şi a pârâtului P.G.N., pentru 3/16.
După un prim ciclu procesual, când au fost depuse reconvenţionala şi cererea de chemare în judecată a altor persoane (redate supra), Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 264 din 15 iunie 2001, a respins, ca nefondate, acţiunea principală şi cererile pârâtei T.N.C.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 221 din 14 decembrie 2001 a admis apelul reclamantei şi, schimbând sentinţa, a admis în parte acţiunea principală şi a constatat că titlul de preluare de către stat a imobilului nu este valabil. Totodată, a constatat nulitatea absolută a actelor de vânzare-cumpărare din litigiu şi a dispus rectificarea tabulară solicitată. A constatat existenţa drepturilor succesorale de ½, pentru reclamantă şi de câte ¼ pentru foştii proprietari tabulari G.T. şi M.E., pârâtul P.N.G. şi pârâta T.N.C. Apelurile pârâţilor P.N.G. şi T.N.C., au fost respinse, ca nefondate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950 şi ale art.alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, că reaua-credinţă a subdobânditorilor a fost dovedită şi că, prin repercursiune se impune rectificarea tabulară solicitată şi obligarea pârâţilor să-i recunoască reclamantei o cotă ideală de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu. Corelativ, va fi constatată existenţa şi a celorlalte cote-ideale din dreptul menţionat, fără obligarea pârâţilor la recunoaşterea acestei stări, întrucât acţiunea principală urmează regimul divizibilităţii şi a propriului interes al reclamantei. Referitor la cererea reconvenţională s-a reţinut că este tardivă şi că se impune disjungerea ei.
Împotriva acestei decizii pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, S.M., S.E., S.I., B.O. şi T.N.C. au declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute în art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au arătat, în esenţă, că soluţia din apel a fost dată cu violarea legii şi nesocotirea unor mijloace de apărare invocate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Pârâta T.N.C., invocând starea de indiviziune şi inexistenţa unor raporturi de locaţiune cu pârâţii care ocupă imobilul din litigiu, a solicitat respingerea excepţiei de tardivitate a reconvenţionalei şi soluţionarea ei împreună cu acţiunea principală. Ceilalţi pârâţi-recurenţi au arătat că reclamanta a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 112/1995, prin retrocedarea etajului II al imobilului şi plata unor despăgubiri şi că prezumţia de bună-credinţă a subdobânditorilor n-a fost combătută.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează.
Referitor la actele de administrare sau de dispoziţie, indiviziunea succesorală este dominată de regula unanimităţii care, în caz de dezbinare între comoştenitori, impune soluţia împărţelii. Desigur, în ipoteza unor acţiuni judiciare având ca obiect, constatarea, retrocedarea, revendicarea ori rectificarea tabulară sau anularea actelor de înstrăinare a unui imobil indiviz, există unanimitate dacă toţi comoştenitorii, fiind puşi în cauză ca pârâţi, în calitate de coindivizari, aderă la asemenea acţiuni sau prin cerere reconvenţională repetă obiectul şi temeiul lor juridic.
Or, în speţă, existând o asemenea reconvenţională, instanţa de apel era datoare să observe în temeiul considerentelor arătate (supra) caracterul ei indispensabil soluţionării acţiunii principale. Acest lucru, cu atât mai necesar, cu cât într-o asemenea ipoteză disjungerea (preconizată şi nu dispusă de instanţa de apel) nu era posibilă. Apoi, în condiţiile în care instanţa de fond, după modificarea acţiunii principale, a amânat judecata pentru depunerea cererii reconvenţionale, (a se vedea încheierea din 23 martie 2001) iar reclamanta n-a opus tardivitatea cererii, ci, dimpotrivăs-a declarat de acord să fie judecată împreună cu cererea principală, solicitând să fie respinsă pe fond, şi nu pe excepţie, rezultă, până la evidenţă, că cererea nu era tardivă şi, ca atare, instanţa de apel nu putea confirma soluţia respingerii, pe acest temei, cu substituirea motivării.
Aşa fiind şi întrucât datorită acestei grave greşeli, împrejurările de fapt ale pricinii, inclusiv cele invocate ca motive de recurs de către ceilalţi recurenţi, au rămas nestabilite, se impune, în temeiul art. 313 şi art. 314 C. proc. civ., admiterea tuturor recursurilor şi casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru a rejudeca apelurile declarate în cauză.
Instanţa de trimitere va ţine seama de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca, S.M., S.E., S.I., B.O. şi Ţ.N.C. împotriva deciziei nr.221 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 264 din 15 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2187/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2269/2002. Civil → |
|---|
