CSJ. Decizia nr. 2220/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2220Dosar nr.2890/2002
Şedinţa publică din 27 mai 2003
La data de 13 mai 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de S.C. „I." S.A. şi S.C. „D." S.A. Buzău împotriva deciziei civile nr.791/A din 18 decembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 13 mai 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 27 mai 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii I.G., G.A., A.D., D.V., B.D., P.G., D.I.şi C.G., reprezentaţi prin I.G., au chemat în judecată pe pârâţii : Institutul de Cercetări şi Experimentări Metalurgice şi S.C. „D." S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi la achitarea drepturilor băneşti de autor privind invenţia: „Procedeu pentru mărirea randamentului cuptoarelor industriale şi Cuptor Industrial cu randament îmbunătăţit".
Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă prin sentinţa civilă nr.117/23.02.1996, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi pârâta S.C. „D." S.A. a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, nu a mai stăruit a mai fi efectuată, iar reclamanţii neînsuşindu-şi această probă, au susţinut că documentaţia în tocmită de ei este corectă pentru suma de 185.000.000 lei, cu atât mai mult cu cât nu a fost contestată de pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr.791/18.12.2000, în fond după casare a admis cererea formulată de reclamanţi, iar pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamanţilor drepturile băneşti de autor privind invenţia „Procedeu pentru mărirea randamentului cuptoarelor industriale şi Cuptor cu randamentul îmbunătăţit nr.77715/1981, după cum urmează:
- I.G.- 625.060.270 lei
- G.A.-89.262.764 lei
- A.D.-89.262.764 lei
- D.V.- 106.950.096 lei
- B.D.-89.262.764 lei
- P.G.-56.473.200 lei
- D.I.-35.922.004 lei
- C.G.-89.262.764 lei
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că din cuprinsul expertizei efectuată în apel rezultă că beneficiarul invenţiei, pârâta S.C. „D." S.A. are de achitat colectivului de inventatori pentru invenţia brevetată sub nr.77.715, drepturi băneşti în sumă de 1.380.559.730 lei, ce a fost defalcată, rvenindu-i fiecărui reclamant suma menţinută în concluziile raportului de expertiză.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs pârâta S.C. „I." S.A. Bucureşti, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând prevederile art.304 pct.8,10, C.proc.civ., deoarece:
- În mod greşit instanţa de apel a reţinut calitatea de „pârâtă" a S.C. „I." S.A.pe care aobligat-o la drepturile băneşti faţă de reclamanţi,d.
vreme ce nu a beneficiat de avantaje economice. Astfel de avantaje au fost obţinute de S.C. „D." S.A. Buzău cel care a aplicat invenţia reclamanţilor.
Deci, S.C. „I." S.A. nu poate fi pârâtă ci este alături de colectivul de autori beneficiar pentru acoperirea cheltuielilor avansate.
- Instanţa de apel a dat oapreciere eronată probelor administrate – în sensul că nu a dispus scoaterea S.C. „I." S.A. titularul invenţiei din calitatea procesuală de pârâtă şi includerea acesteia în categoria colectivului de autori-reclamanţi în cauză – ai brevetului nr.77.715/1981, în calitate de titular al brevetului, care a investit pentru realizarea şi aplicarea invenţiei.
De asemenea, a declarat recurs şi S.C. „D." S.A. Buzău împotriva aceleiaşi decizii mai sus menţionată, criticând-o ca fiind netemeinică deoarece:
- Invenţia realizată de colectivul de autori – reclamanţii în cauză – nu a dat rezultate economice la S.C. „D." Buzău, ea fiind doar o invenţie teoretică.
- Invenţia realizată de reclamanţi realizată în cadrul S.C. „I." Bucureşti, a fost o sarcină de serviciu a acestora în cadrul cercetării din metalurgie.
- Decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au stat la baza sentinţei pronunţate, încălcându-se dispoziţiile art.261 C.proc.civ., acest lucru constituie un motiv de recurs de ordine publică, care poate fi invocat şi chiar din oficiu de instanţă.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Din cuprinsul textului de lege mai sus enunţat, rezultă că se impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată pentru a se da instanţelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe. Nerespectarea acestei reguli este sancţionată cu nulitatea hotărârii.
În speţă, instanţa de apel, în fond după casare, la stăruinţa reclamanţilor I.G., G.A., A.D., P.G.,D.I.,D.V.,B.D.şiC.G., a dispuss efectuarea unei expertize contabile judiciare de către expertul contabil P.F.
Expertiza a fost omologată de instanţă în sensul că beneficiarul invenţiei S.C. „D." S.A. Buzău are de achitat colectivului de inventatori pentru invenţia brevetată sub nr.77.715/1981 drepturi băneşti de autor în sumă de 1.380.559.730 lei, ce a fost defalcată pentru fiecare dintre reclamanţi, conform celor stabilite în raportul de expertiză. Hotărârea instanţei se bazează exclusiv pe raportul de expertiză contabilă judiciară menţionat.
Simpla menţiune făcută de instanţa de apel în sensul că raportul de expertiză a fost analizat aşa cum a fost întocmit de expertul P.F. nu constituie o motivare care să aibă legătură cu cauza.
Cum în cauză a mai fost efectuată tot în faza de apel şi o altă expertiză întocmită de expertul L.D.f. 26-35 dosar apel, instanţa trebuia să omologheze motivat una dintre expertize şi să înlăture pe cealaltă tot motivat.
Lipsa de motivare a omologării raportului de expertiză întocmit de expertul P.F., în detrimentul raportului de expertiză întocmit de expertul L.D., împiedică exercitarea controlului judiciar al instanţei superioare.
Mai mult, reclamanţii au depus pe parcursul derulării procesului, o notă de calcul al drepturilor băneşti pretinse în acţiunea introductivă – f.46 dosar nr.2528/1995 al Tribunalului Bucureşti, care nu a fost avută în vedere de instanţa de apel atunci când a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciară.
Aşadar faţă de cele reţinute, se constată că în cauză, se regăseşte motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi în consecinţă se vor admite recursurile declarate de S.C. „I." S.A. Bucureşti şi S.C. „D." Buzău – împotriva deciziei civile nr.791 A/18.12.2000 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a, se va casa hotărârea atacată şi în temeiul art.313 C.proc.civ. se va trimite cauza spre rejudecare a apelului la aceeaşi instanţă – Curtea de Apel Bucureşti.
Cu ocazaia rejudecării, instanţa de trimitere va analiza în mod judicios cele susţinute de recurenţi în motivele de recurs, precum şi cele invocate de reclamanţi în apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de S.C. „I." S.A. Bucureşti şi de S.C. „D." S.A. Buzău împotriva deciziei civile nr.791 A din 18 decembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă. Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe – Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2221/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2195/2002. Civil → |
|---|
