CSJ. Decizia nr. 2222/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2222
Dosar nr.1553/2002
Şedinţa publică din 27 mai2003
La ordine pronunţarea în recursurile declarate depârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, V.A.şi V.G.împotriva deciziei nr. 13din 24 ianuarie 2002a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 16 mai 2003 care face parte integrantă din prezenta, iar pronunţarea s-a amânat la 27 mai 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 octombrie 2000, reclamantul F.T.Ş.a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, S.C."C.A."SA Cluj-Napoca, G.E., G.E., D.V., D.I., V.A.şi V.G., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii 2 şi 3 cu privire la apartamentul nr. 1 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Croitorilor nr. 11, precum şi a antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între pârâţii 4 – 8 cu privire la acelaşi imobil; să se dispună anularea încheierilor c.f. şi rectificarea înscrisurilor din c.f. nr. 22480, 122489, 130146 Cluj-Napoca, prin restabilirea situaţiei anterioare, respectiv reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea fostului proprietar tabular F.F.
Ulterior acţiunea a fost completată, solicitându-se obligarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca şi la plata unor despăgubiri în sumă de 142.967.500 lei cu titlu de daune, reprezentând chiria pe care ar fi obţinut-o reclamantul dacă ar fi închiriat imobilul în litigiu, cu dobânzi legale.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea preluării de către stat a imobilului, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, situaţie în care, contractul de vânzare-cumpărare încheiat asupra apartamentului nr. 1 în timpul procesului, prin fraudă la lege, este lovit de nulitate abolută.
Acţiunea a fost din nou precizată, solicitându-se şi anularea înscrierilor din c.f.22480, 122489, 130146, cu restabilirea situaţiei anterioare din c.f. 22480 Cluj, în sensul reînscrierii întregului imobil cu situaţia juridică neschimbată.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 308/19 iulie 2001, a admis în parte acţiune şi în consecinţă:
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 36446 din 5 august 1998 încheiat între S.C. "C.A."SACluj-Napoca şi G.E. având ca obiectapartamentul nr. 1 situat pe str. Croitorilor nr. 11 Cluj-Napoca, cu nr.top. 722/1/I.
A dispus rectificarea intabulării dreptului de proprietate al pârâtei G.E. asupra imobilului cu nr.top. 722/1/I în c.f. ind. nr. 130146 Cluj-Napoca, prin restabilirea situaţiei anterioare.
A constatat nulitatea absolută a notării antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii G.E., G.E., în calitate de promitenţi vânzători şi pârâţii D.V., D.I., V.A.şi V.G. în calitate de promitenţi cumpărători, în c.f.ind. nr. 130146 Cluj-Napoca.
A dispus rectificarea notării prin restabilirea situaţiei anterioare.
A constatat nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român în c.f. 122489 Cluj-Napoca.
A dispus rectificarea intabulării prin restabilirea situaţiei anterioare din c.f. nr.22480 Cluj.
A anulat ca netimbrată completarea de acţiune privind obligarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca la plata despăgubirilor.
A respins restul petitelor.
A obligat Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi pe G.E. să plătească reclamantului suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, câte 1.500.000 lei fiecare.
S-a reţinut pentru aceasta, în esenţă, că aplicabil este principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, pârâta G.E. fiind de rea credinţă, încălcate fiind şi dispoziţiile HG nr.11/1997 art. 9 (1) lit. c, întrucât apartamentul a fost cumpărat, evident, în scop de revânzare.
Prin Decizia civilă nr. 13/24 iunie 2002, Curtea de Apel Cluj, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, V.A.şi V.G. împotriva sentinţei civile nr. 308 din 19 august 2001 a Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ce priveşte apelul Consiliului Local prima instanţă a făcut o corectă apreciere a culpei procesuale pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile art. 274 şi 275 C.proc.civ. faţă de notificarea anterioară înaintării acţiunii.
Cu referire la apelul pârâţilor V.A.şi G., în condiţiile în care titlul statului a fost desfiinţat – sentinţa civilă nr. 18/21 ianuarie 1999 a Tribunalului Cluj -, în mod corect s-a reţinut aplicabilitatea principiului „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", operând astfel nulitatea absolută faţă de reaua credinţă a părţilor contractante, aceasta, (reaua credinţă) rezultând fără posibilitate de echivoc faţă de data încheierii contractului – 5 august 1998 – şi de litigiul având ca obiect recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului în care şi G.E. a avut calitatea de intervenientă.
De altfel, mai arată instanţa, chiar pârâţii G.E. şi E., D.V. şi I., prin întâmpinare, nu s-au opus admiterii acţiunii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi pârâţii V.A., V.G.
Recursul Consiliului Local vizează exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că s-a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 274 C. proc.civ., în speţă, recurentul fiind de acord cu admiterea acţiunii.
Prin recursul declarat, pârâţii V.A.şi G. solicită schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că, în ce priveşte poziţia oscilantă a pârâtei G. concluziile puse, oral, în faţa instanţei de fond de reprezentantul acesteia nu puteau fi privite ca exprimând voinţa reală a acesteia.
Cu privire la buna sau reaua credinţă a aceleiaşi pârâte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare trebuia reţinut că acţiunea introdusă la 24 iunie 1998 nu a fost notată în cartea funciară, situaţie în care pârâta G. nu a avut cunoştinţă de litigiu.
Nu rezultă din nici o probă că aceeaşi pârâtă a avut intenţia de a înstrăina apoi imobilul.
Cererea de intervenţie a fost făcută numai în interesul Consiliului Local şi doar înfaţa Curţii de Apel.
Reclamantul a promovat prima acţiune numai împotriva Consiliului Local deşi pârâta G.era intabulată în c.f.
Apartamentul, în prezent, nu mai are configuraţia iniţială, fiindu-i aduse multiple transformări şi îmbunătăţiri.
Pentru toate acestea, arată recurenţii, trebuia să se reţină că pârâta G.E. a fost de bună credinţă la încheierea contractului, care, valabil fiind – determină consecinţa respingerii şi a celorlalte capete de cerere.
Recursul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca este întemeiat.
În adevăr, prin întâmpinarea formulată în cauză (. F. 35) această parte procesuală a fost de acord cu admiterea acţiunii, situaţie în care, evident, instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 274 cod proc.civ. raportat la cele cuprinse în art. 275 acelaşi cod şi la obiectul dedus judecăţii prin prezenta acţiune.
Cum recurentul-pârât nu s-a aflat deci în culpă procesuală, obligarea sa la cheltuieli de judecată apare ca eronată.
Referitor la recursul pârâţilor V.A.şi G.
Instanţa a reţinut în mod corect aplicabilitatea în speţă a principiului „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis" (titlul statului desfiinţat fiind prin sentinţa civilă nr. 18/21 ianuarie 1999 a Tribunalului Cluj) şi aceasta întrucât, esenţial, a reţinut existenţa relei credinţe la încheierea contractului de vânzare-cumpărare respectiv, în sarcina pârâtei G.E.. Or, câtă vreme s-a stabilit că subdobânditoarea nu a fost de bună credinţă, nu poate opera, pe acest temei, excepţia de la aplicarea efectelor juridice ale nulităţii actului, încheiat în aceste condiţii.
În ce priveşte existenţatemeiurilor de nulitate invocate, instanţele au reţinut în raport de probele administrate, elemente de fapt care nu puteau duce decât la concluzia existenţei relei credinţe în raport de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare – 5 august 1998, cum sunt: anterior încheierii acţiunii, era introdusă pe rolul instanţei acţiunea în stabilirea faptului că imobilul a fost preluat de stat fără titlu – 24 iunie 1998, situaţie în care, potrivit prevederilor art. 1 al. 6 din HGnr.11/1997 procedura administrativă de vânzare către chiriaşi erea suspendată de drept; împrejurarea că aproape imediat după aceea, 25 august 1998, între pârâţii G. şi pârâţii V.A.şi G., D.I. şi V., s-a încheiat pentru locuinţa respectivă un antecontract de vânzare-cumpărare, deşi părţile cunoşteau prevederea legală privind interdicţia de înstrăinare pentru o perioadă de 10 ani (conform celor cuprinse în act), asumându-şi chiar riscul desfiinţării actului pentru ipoteza în care imobilul va fi retrocedat fostului proprietar pe calea unei acţiuni în revendicare.
Or, sub acest aspect, în raport de prevederile art.1199 c.civ. nu se poate prezuma decât că pârâta G.E. a fost de rea credinţă la încheierea actului său de vânzare-cumpărare.
Nu mai puţin, aceaşi concluzie a fost reţinută corect de insanţă şi în considerarea faptului că, pârâţii G., D.V. şi Ioan, au fost de acord cu admiterea acţiunii având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. De reţinut că din acest punct de vedere poziţia părţilor nu a fost oscilantă, fiind exprimată în scris, prin întâmpinările formulate în cauză (f. 71, 72, 77 dosar fond).
În ce priveşte chestiunea invocată privind modificările şi îmbunătăţirile aduse de către pârâţi spaţiului în litigiu, aceasta nu poate face obiect de judecată în acest cadru procesual şi, mai ales, în această fază de judecată.
Aşa fiind şi faţă de cele arătate în baza art. 312 C.proc.civ., urmează a se admite recursul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca în sensul înlăturării obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată şi a se respinge recursul declarat de pârâţi.
Văzând şi prevederile art. 274 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admiterecursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 13 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.
Modifică în parte Decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 308 din 19 august 2001 a Tribunalului Cluj şi în consecinţă:
Înlătură dispoziţia privind obligarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de pârâţii V.A.şi V.G. împotriva deciziei nr. 13 din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.
Obligă pe recurenţii-pârâţi V.A.şi V.G. la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 18.000.000 lei către intimatul-reclamant F.T.Ş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi27 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 218/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2221/2002. Civil → |
|---|
