CSJ. Decizia nr. 2564/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2564Dosar nr.2777/2002
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Ţ.E., M.A.care a continuat recursul declarat de M.E.şi C.G.împotriva deciziei nr.86 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii pârâţi reprezentaţi de avocat D.M., intimaţii reclamanţi B.E.L.şi B.V.ambele personal,M.A.şi C.C.reprezentaţi de mandatar B.M.G., lipsind intimata pârâtă S.C."H.N."S.A.
Procedura completă.
Avocat D.M. solicită admiterea recursurilor aşa cum au fost formulate şi depune concluzii scrise.
Intimaţii reclamanţi B.E.L., B.V., M.A.şi C.C.solicită respingerea recursurilor conform întâmpinării existente la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 1998 reclamanţii M. A., B.V.şi B.E.au chemat în judecată pe pârâţii M.E., C.G., Ţ.E. şi I.C.R.A.L. H. cerând ca prin hotărârea ce se va da să se dispună partajul averii sauccesorale rămase după decesul defunctului I.N., urmând să stabilească lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea, atribuirea şi predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin.
În motivare au arătat că ei şi pârâţii sunt moştenitorii în cotă de 1/9 al imobilului defunctului I.N. precizând că A.M.A.a vândut partea sa lui B.E.L., M.M.a vândut partea sa lui M.E., iar N.V.a cedat partea sa cătreI.C.R.A.L. Herăstrău, cotă care a fost cumpărată de M.E.în baza Legii nr.112/1995.
Prin sentinţa civilă nr.55 din23 februarie 2000 Curtea de Apel Bucureşti secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa soluţionării în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr.1243 din 21 noiembrie 2000 Tribunalul Bucureşti secţia a III-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că prin raportul de expertiză s-a constatat în urma măsurilorefectuate că suprafaţa totală a terenului ocupat de către cinci dintre moştenitori este de 1094,44mp. deci cu 94,44 mp. mai mult decât cea rezultată din titlul de proprietate.
Pentru această suprafaţă de teren nu s-a dovedit existenţa unui drept de proprietate iar în teren nu s-a identificat în mod cert de către expert suprafaţa rezultată din titlu.
În aceste condiţii situaţia din teren şi anume deţinerea efectivă a unei suprafeţe mai mari decât cea din titlul de proprietate şi imposibilitatea localizării acesteia din urmă face imposibilă partajarea terenului din cauză.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii B.E.L., B.V., M.A.şi C.C.şi pârâtul C.G.au formulat apel.
Reclamanţii care şi-au precizat ulterior cererea de apel consideră hotărârea insntanţei de fond nelegală şi netemeinică deoarece în mod repetat s-a precizat pe parcursul procesului că masa partajabilă succesorală se compune din suprafaţa de 100 m.p. menţionată în certificatul de moştenitor, situat în str.Gârlei nr.124, sector 1 şi construcţia care se află pe acest teren, suprafaţă care coincide de altfel şi cu titlul de proprietate al defunctului respectiv actul de partaj voluntar din 1937 care cuprinde însă suprafaţa de 1300 mp. ceea ce duce la concluzia că s-astrecurat o eroare în menţiunile cuprinse în certificatul de moştenitor.Se consideră că este posibilă partajarea în natură a suprafeţei de teren.
Pârâtul C.G.nu şi-a motivat apelul.
Prin Decizia civilă nr.86 din 27 februarie 2002 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a admis apelurile declarate de reclamanţi, a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea. A constatat deschisă succesiunea defunctului I.N. decedat la data de 2 ianuarie 1979. A constatat că au rămas moştenitori în calitate de descendenţi cu o cotă succesorală de 1/9 , persoanele consemnate în certificatul de moştenitor nr.143/6 martie 1979 întocmit de notariatul de Stat sector 1, precum şi înstrăinarea parţială a unor cote indivize făcute de A.M.A.către B.E.L., M.M.către M.E.şiN.V.către I.C.R.A.L. „H.", ultima cotă fiind cumpărată de M.E..
A dispus ieşirea din indiviziune a părţilor şi a atribuit acestora loturile stabilite de expertizatopografică întocmită de expertul C.A.(omologând expertiza acestuia), după cum urmează:
- lotul 1 – 150 mp. atribuit în exclusivitate lui C.C.;
- lotul 2 – şi 4 – 366 mp. atribuit în coproprietate lui M.E.şi B.E.L.;
- lotul 3 – 150 mp. atribuit lui Ţ.E.;
- lotul 5 – 214 mp. atribuit în coproprietate lui B.V.şi M.A.;
- lotul 6 – 230,50 mp. atribuit în coproprietate lui C.G.şi Primăriei Municipiului Bucureşti.
Pentru egalizare, conform cotelor succesorale şi loturilor repartizate obligă pe C.C.la plata sumei de 3.141,30 dolari şi Ţ.E. la plata sumei de 1.535,80 dolari ce vor fi repartizaţi după cum urmează: 1.400,12 dolari către M.E.;829,10 dolari către B.E.L.;1.194,31 dolari către B.V.;1.194,31 dolari către M.A.şi 58,58 dolari către C.C.cu titlu de sultă ce se vor achita în leila data executării.
A respins ca nemotivat apelul declarat de pârâtulC.G..
Pentru a hotărî astfel instanţa areţinut că în a doua variantă de expertiză a expertului C.A.există avantajul unor facilităţi mai bune de departajare fizică, fără însă ca prin aceasta să se înlăture în totalitate starea de indiviziune între părţi.
Împotriva acestei hotărâri pârâţii Ţ.E., M.A.şi C.G.au formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7,9 şi 10 C.proc.civ.Hotărârea este criticată în esenţă pentru că: instanţa nu argumentează considerentele pentru care a dispussistarea indiviziunii numai cu privire la teren omologând numai expertiza topografică deşi aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor în masa succesorală există şi construcţii şi în raport de care valoarea lotului fiecăruia este alta decât cea stabilită; nu s-a argumentat de ce s-a inclus înmasa partajabilă terenul proprietatea statului, pentru care se plătea chirie; încalcă dispoziţiile Regulamentului General de urbanism aprobat prin HGR. nr.525/1996 conform căreia suprafaţa parcelelor trebuie să fie de minim 150 mp.; instanţa nu a avut în vedrere faptul că imobilul nu este comod partajabil.
Recurentul C.G.mai susţine ca motiv derecurs încălcarea normelor privind competenţa materială, ce revine în primă instanţă judecătoriei; de asemenea este criticată hotărârea pentru că i-arespins apelul ca nemotivat, deşi, faţă de efectul devolutiv al apelului, trebuia să-i analizeze toate criticile formulate la fond.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru considerentele ce urmează:
Deşi era precizată valoarea imobilului la data judecării, totuşi cauza a fost soluţionată în primă instanţă de tribunal, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale competenţei materiale şi ale art.657 C.proc.civ.
Din examinarea deciziei nr.86 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă se constată că aceasta nu este motivată în fapt şi în drept, aspect ce duce la nulitatea deciziei, la imposibilitatea controlului judiciar.
Conform dispoziţiilor art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea este o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului, a calităţii actului de justiţie şi oferă posibilitatea de a cunoaşte conţinutul motivelor ce au determinat pronunţarea unei anumite hotărâri.
Scopul motivării este acela de a fundamenta şi explica măsurile adoptate de instanţă şi aceasta nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cale de drept ci trebuie să se refere la toate acestea.
Decizia recurată nu are elementeleindicate în art.261 alin.1 pct.5 C. proc.civ. – ceea ce duce la nulitatea ei.
Conform art.657 C.proc.civ. „Împărţirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie dacă ele nu o pot face prin bună înţelegere".
Sunt întemeiate şi restul criticilor formulate ce urmează a fi avute în vedere la rejudecarea în fond a cauzei.
Aşa fiind, se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la Judecătoria Sector 1 Bucureşti pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Ţ.E., M.A.şi C.G.împotriva deciziei nr.86 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă. Casează această decizie precum şi sentinţa civilă nr.1243 din 21 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sector 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2563/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2557/2002. Civil → |
|---|
