CSJ. Decizia nr. 2603/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2603
Dosar nr. 2072/2002
Şedinţa publică din17 iunie2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la 19 noiembrie 1999 reclamanţii N.D. şi N.S. au chemat în judecată pârâta S.C. „M." S.R.L. pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să-i recunoască dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.7 situat în Cluj, înscris în C.F. 123291 Cluj cu nr.top 13800/4/C/VII, în caz contrar, să pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi intabularea dreptului de proprietate cu obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că la data de 18 august 1995 au încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare nr. 448 cu privire la apartamentele nr. 6 şi 7 din imobilul mai sus individualizat, stabilind preţul de 54.500 USD (achitat integral) şi că în mod nejustificat pârâta refuză să perfecteze actul de vânzare-cumpărare la notariat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480, art. 969 şi art. 1294 C. civ.
Prin „încheierea" din 15 noiembrie 2000, instanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj faţă de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ.
Cererea a fost trimisă spre soluţionare acestei din urmă instanţe, fiind înregistrată sub nr. 9530, iar la 26 februarie 2001, reclamanţii şi-au precizat şi extins acţiunea solicitând în contradictoriu cu M.N.D. şi M.O.T. rectificarea intabulării în C.F. nr.123291 Cluj-Napoca cu nr.top 13800/4/C/VII privind dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 7 situat în Cluj, cu motivarea că pârâţii şi-au intabulat dreptul de proprietate în C.F. asupra apartamentului arătat, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 448/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 338 din 21 septembrie 2001 Tribunalul Cluj a respins cererea, astfel cum a fost precizată şi extinsă, cu motivarea că, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară mai sus indicat apartamentul a fost iniţial în proprietatea S.C. „M." S.R.L. cu drept de construire şi partaj, ulterior sub B 5 şi 6 fiind intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâţilor M.
S-a reţinut că aceştia din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, şi anume sentinţa civilă nr. 324/C/28 februarie 2000 a Tribunalului Cluj.
Conform acestei hotărâri judecătoreşti s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu a soţilor M.N. şi M.O. în contradictoriu cu pârâta S.C. „M." S.R.L. Cluj-Napoca, recunoscându-sedreptul de proprietate cu privire la acest apartament, în temeiul unei tranzacţii. Pârâţii M. şi-au notat în C.F. cererea de intervenţie cu nr.21249/1997, iar reclamanţii N.D. şi N.S. şi-au notat în C.F. acţiunea având ca obiect recunoaşterea dreptului acestora de proprietate cu privire la acelaşi apartament (7) ulterior, în 1999 sub nr. 20591.
Apoi, la data de 18 decembrie 1997 între pârâta S.C. M. S.R.L. şi mandatarul reclamanţilor s-a încheiat un înscris sub semnătură privată, referitor la derularea contractului nr. 448/18 august 1995, convenţie prin care părţile stabilesc că S.C. M.urmează a restituireclamanţilor, suma de 87.768 DM până la 30 iunie 1995.
Ca atare, instanţa a apreciat că acţiunea în prestaţie tabulară a reclamanţilor este neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 1294 şi art. 1295 C. civ. şi ale art. 17 din Legea nr. 195/1938, având în vedere că prin obligaţia de restituire a sumei de 87.768 DM către reclamanţi s-a realizat practic un fapt juridic ce echivalează cu rezoluţiunea contractului nr. 448/1995; pe de altă parte, B.C., în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L. a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 54.800 USD (sau echivalentul în lei), această sumă reprezentând preţul achitat de către reclamanţi pentru cumpărarea apartamentului nr.7, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 448/18 august 1995.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şţi netemeinicie, arătând că: instanţa de fond nu a avut în vedere efectele contractului de vânzare-cumpărare nr. 448 din 18 august 1995, apreciind în mod eronat că acesta a fost reziliat printr-o convenţie ulterioară.
De asemenea, apelanţii au invocat împrejurarea că apartamentul nr. 7 situat în, Cluj Napoca a fost intabulat în C.F. pe baza unei sentinţe nelegale, precum şi a unei tranzacţii, cu atât mai mult cu cât pârâţii M. au avut contract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 24, ci nu la apartamentul nr.7.
Prin Decizia civilă nr. 32 din 21 februarie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul, păstrând motivarea instanţei de fond.
Şi această decizie a făcut obiectul recursului, cale extraordinară de atac promovată de către reclamanţii N.D. şi N.S., motivele de recurs, circumscrise practic, prin modul în care au fost redactate criticilor din apel reiterate.
Prin prisma motivelor invocate, recursul se vădeşte a fi nefondat şi urmează a se respinge pentru considerentele de mai jos:
La data de 19 noiembrie 1999, reclamanţii N.D. şi N.S. au învestit instanţa cu o acţiune prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. „M." S.R.L., recunoaşterea dreptului de proprietate cu privire la apartamentul nr.7, situat în Cluj,astfel cum a fost înscris în C.F., iar în caz contrar s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, intabularea dreptului de proprietate ca bun codevălmaş.
Ulterior reclamanţii şi-au extins şi precizat acţiunea chemând în judecată şi alte persoane, respectiv M.N.D. şiM.O.T., pentru ca în contradictoriu cu aceştia din urmă, să se dispună rectificarea intabulării în C.F. nr.123291 Cluj Napoca cu nr.top 13800/4/C/VII de sub B-5-6 privind dreptul de proprietate asupra aceluiaşi apartament.
Faţă de motivarea în fapt şi în drept a acţiunii acestora, astfel cum a fost extinsă şi precizată, în mod corect, instanţa de fond a calificat raportul juridic dedus judecăţii apreciind că prin petitele invocate, cererea de chemare în judecată se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 17, art. 22, art. 24, art. 25 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la carea funciară şi ale Legii nr. 7/1996, a cadastrului şi publicităţii imobiliare.
În acest cadru al reglementărilor, potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938 „drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care primeşte dreptul este acord de voinţă asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară...."Hotărârea judecătorească sau în cazuri prevăzute de lege, deciziunea autorităţii administrative, vor înlocui acordul de voinţă sau consimţământul" [alin. (4) al aceluiaşi text de lege].
În consecinţă, la data introducerii acţiunii – 19 noiembrie 1999 – acordul de voinţă privind strămutarea dreptului de proprietate, conform contractului nr. 448 încheiat la 18 august 1995 între S.C. M. S.R.L. şi reclamanţi nu subzistă, deoarece, prin convenţia încheiată ulterior, respectiv la data de 18 decembrie 1997 între vânzătoarea S.C. „M." S.R.L., reprezentată prin B.C. şi mandatarul reclamanţilor P.N. s-a stabilitde comun acord că S.C. „M." S.R.L. va restitui până la data de30 iunie 1998, suma de 87.768 DM (echivalent în lei).
Faţă de situaţia de fapt expusă instanţa a stabilit că la data promovării acţiunii nu erau îndeplinite cerinţele stipulate de dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 115/1938; art. 948 C. civ. cu privire la strămutarea dreptului de proprietate, caz în care, nefiind incidente nici prevederile art. 22 şiart. 24 din aceeaşi lege nu se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Cum nici condiţiile prevăzute de art. 25 referitoare la: posesia la data când a contractat terţul dobânditor pentru cel care solicită prestaţiunea tabulară; anterioritatea actului juridic în temeiul căruia se cere prestaţia tabulară în raport cu actul juridic al terţului dobânditor; trebuie să fi dobândit cu titlu gratuit sau să fi fost de rea-credinţă nu sunt îndeplinite, a fost respins şi petitul privind rectificarea C.F.
Mai mult, interpretând judicios raportul juridic dedus judecăţii, este evidentă buna-credinţă a pârâţilor M. la data încheierii tranzacţiei aflată la fila 34 dosar nr. 9530/2000 al Tribunalului Cluj – 13 ianuarie 1998, în cartea funciară fiind notată cu nr. 18.396/1996 numai acţiunea din dosarul nr. 15.768/1997pentru executarea silită referitoare la acest apartament, la care pârâţii au depus cererea de intervenţie notată în C.F. cu nr. 21249/1997 (obiectul cererii find prestaţie tabulară).
În lumina acestor consideraţii, pentru cele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, conform art. 312 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii N.D. şi N.S. împotriva deciziei nr. 32 din 21 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi17 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2605/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 260/2002. Civil → |
|---|
