CSJ. Decizia nr. 2722/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2722
Dosar nr.3046/2002
Şedinţa publică din 24 iunie2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva deciziei nr.1989din 28 iunie 2001a Curţii de ApelPiteşti – Secţia civilă.
La apelul nominals-au prezentat: intimatul-intervenient P.S.şi intimata-pârâtă Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/1991 din cadrul Consiliului local al comunei Schitu – Goleşti, reprezentată de secretar M.V., lipsind intimatul-reclamant H.A.şi intimaţii-pârâţi Comisia judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Judeţene Argeş şi D.T..
Procedura completă.
Se referă depunerea la dosar de concluzii scrise, de către avocat E.C., pentru intimatul-pârât D.T., însoţite de acte.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul dispoziţiilor art. 314 din C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate şi, pe fond, admiterea acţiunii formulate de Primăria comunei Schitu – Goleşti.
Având pe rând cuvântul, intimatul-intervenient P.S.şi secretar M.V. solicită admiterea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1066 din 28 februarie 2000, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, judeţul Argeş a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul H.A., în calitate de primar al comunei Schitu – Goleşti, judeţul Argeş, împotriva pârâţilor D.V.T.C.şi Comisia judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii nr.18/1991, a fost constatată nulitatea parţială a titlului de proprietate nr.37182/1994, eliberat pe numele pârâtului D.V.T.(C.), privind terenul în suprafaţă de 3.300 m.p., situat în punctul „Coasta Mare", pe raza comunei Schitu – Goleşti, judeţul Argeş, compus din două suprafeţe, una de 2.300 m.p. şi cealaltă de 1.000 m.p., cu vecinătăţile menţionate în dispozitivul sentinţei şi a fost respinsă acţiunea intentată împotriva pârâtului P.G.S., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Instanţa de fond a reţinut că nici pârâtul D.T., nici autorii acestuia nu au avut în proprietate terenul situat în punctul susmenţionat.
Apelul declarat împotriva sentinţei de pârâtul D.T. a fost respins, ca nefundat, prin Decizia nr. 3237 din 20 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş – secţia civilă.
Prin aceeaşi decizie a fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenientul P.S., în interesul reclamantei şi a fost obligat apelantul la plata sumei de 545.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a pronunţat, cu opinie separată, Decizia nr. 1989/R din 28 iunie 2001, prin care a fost admis recursul declarat de pârâtul D.T., împotriva deciziei tribunalului, care a fost casată şi, în fond, a fost respinsă acţiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi, terenul ce formează obiectul litigiului a aparţinut autorilor pârâtului D.T., anterior cooperativizării.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 din C.proc.civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarrea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că este vădit netemeinică, deoarece terenurile în suprafaţă de 3.300 m.p., situate în punctul „Coasta Mare", nu se aflau în patrimoniul pârâtului D.T. sau al autorilor săi la data cooperativizării, fiind înstrăinat de către D.M., la data de 9 noiembrie 1935, cumpărătorului V.N.Z.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
În conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991, de reconstituirea dreptului de proprietatebeneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi moştenitorii lor.
Or, pârâtul D.T. a obţinut titlul de proprietate nr. 3718/16 martie 1994, fără a face dovada că el sau autorii lui ar fi avut în patrimoniu suprafaţa de teren ce formează obiectul litigiului, la data cooperativizării.
Dimpotrivă, la fila 6 din dosarul judecătoriei, există copie de pe actul de vânzare-cumpărare, prin care, la data de 9 noiembrie 1935, vânzătoarea D.M. a înstrăinat terenul cumpărătorului I.N.Z.V., teren identificat ca fiind cel pentru care a fost eliberat titlul de proprietate, prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în faza apelului, de către expertul A.O.(filele 95 – 97).
Aşa fiind, se constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este cea temeinică şi legală.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. 1 şi 314 din C.proc.civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi respins recursul declarat de pârâtul D.T. împotriva deciziei tribunalului, care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justi-
ţie împotriva deciziei nr. 1989 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă, pe care o casează.
Respinge recursul declarat de pârâtul D.T. împotriva deciziei civile nr. 3237 din 22.12.2000 a Tribunalului Argeş, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi24 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2727/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2724/2002. Civil → |
|---|
