CSJ. Decizia nr. 2725/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2725DOSAR NR.1215/2002
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâţii C.D.şi S.C. "M." SRL Ioneşti împotriva deciziei nr.103/A din 19.12.2001 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât C.D.în nume propriu şi ca administrator al S.C. "M." SRL Ioneşti, asistat de avocat G.D.şi intimaţii reclamanţi F.D.personal şi asistat de avocat B.C., S.C.şi F.F., ambii reprezentaţi de acelaşi avocat.
Procedura completă.
Avocat B.C., care precizează că F.F. şi F.D.înţeleg să continue procesul în calitate de moştenitori ai defunctului F.G., arată că la dosarul cauzei au fost depuse acte de către aceştia, care au fost comunicate părţilor adverse.
La rândul său, avocat G.D.depune acte, comunicându-le celorlalte părţi din dosar.
Părţile prezente arată că nu înţeleg să solicite amânarea pricinii pentru a lua cunoştinţă de actele depuse.
Având cuvântul, avocat G.D.solicită admiterea recursului şi obligarea intimaţilor la platacheltuielilor de judecată.
Avocat B.C. pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, prin Decizia civilă nr.172/8.10.2001, a admis acţiunea formulată de reclamanţii: F.G., S.C., în contradictoriu cu pârâţii: C. D.,S.C. „M." SRL Ioneşti Vâlcea, şi pe cale de consecinţă, pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 216.237.500 lei cu titlu de daune faţă de reclamantul F.G. şi la 12.352.400 lei cu acelaşi titlu faţă de S.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 2.12.2000 în incinta barului aparţinând S.C. „M." SRL Ioneşti al cărui administrator şi proprietar este pârâtul C.D., a izbucnit un incendiu, care s-a propagat asupraimobilelor vecine, proprietatea reclamanţilor.
Prejudiciul încercat de reclamanţi s-a ridicat la 216.237.500 lei (C. D.) şi 12.352.400 lei (S.C.), conform evaluărilor făcute de expertul M.C..
S-a mai reţinut că, incendiul s-a produs urmare a scurt circuitului electric produs la barul proprietateapârâtului C.D., aşa cum rezultă din actul constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Judeţului Vâlcea.
Prin Decizia civilă nr.103/A/9.12.2001 a Curţii de Apel Piteşti, s-arespins ca nefondat apelul declarat de pârâţii: C.D.şi S.C. „M." SRL, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi: F.G. şi S.C..
Pentru a hotărî astfel,instanţa de apel a reţinut că prejudiciul încercat de reclamanţi s-adatorat scurt circuitului electric ce s-aprodus la barul proprietatea pârâtului C.D., aşa cum rezultă din actul constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Judeţului Vâlcea.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs pârâţii: C.D.şi S.C. „M." SRL Râmnicu Vâlcea, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece:
- probatoriul existent în cauză este insuficient pentru a se putea trage o concluzie în sensul că incendiul ce s-a produs la barul proprietatea recurentului s-a datorat unui scurcircuit, la instalaţia electrică;
- deşi apelul s-a respins ca nefondat, totuşi din considerente rezultă că apelanţii sunt decăzuţi din dreptul de a mai motiva calea de atac, întrucât motivarea apelului s-a făcut peste termenul de 15 zile prevăzut de art.248 C.proc.civ..
Recursul nu este fondat.
Prin art.1000 alin.1 C.civ., a fost instituită răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe prezumţiaculpei – prinlucruri susceptibile de a cauza prejudiciu înţelegându-se orice bunuri mobilesau imobile care se află sau nu în mişcare, între care şi electricitatea.
Această prezumţie de responsabilitate se întemeiază pe aceea că persoana care arepaza legală a lucrului nu şi-a îndeplinit această obligaţie de rezultat şi că temeiul răspunderii se justifică pe baza lipsei de pază a lucrului.
În ceea ce priveşte conţinutul menţiunii de pază la care se referă prevederea legală sus-menţionată, estede necontestat că aceasta nu priveşte paza materială, ci paza juridică care, în principiu, revine proprietarului deoarece, în baza acestei calităţi, numai acesta are dreptul şi obligaţia de control asupra lucrului şi, deci, îndreptăţit să ia măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situaţia de a cauza altora un prejudiciu.
În speţă, cauza procedurii faptului păgubitor pentru reclamanţii F.G. şi S.C. a constituit-o declanşarea incendiului în incinta proprietăţii pârâtuluiC.D., determinat de ignorarea de către acesta a măsurilor pe care trebuia să le prevadă şi să le realizeze la sistemul instalaţiilor şi aparatelor electrice precum şi oricăror alte condiţii care ar fi putut declanşa un eventual incendiu şi pe care pârâtul putea şi trebuiasă le prevadă.
Este de necontestat că incendiul s-a produs în incinta barului „M." al cărui proprietar şi administrator estepârâtul, care avea obligaţia de control asupra barului şi, deci îndreptăţit să ia măsurile necesare pentru ca lucrul (barul) să nu se afle în situaţia de a cauza prejudicii reclamanţilor prin incendierea proprietăţilor acestora.
Aşadar, în cauză operează răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe prezumţia culpei – prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu înţelegându-seorice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mişcare, între care şi electricitatea.
Chiar dacă pârâtul nu a determinat în modnemijlocit producerea faptei păgubitoare, în sarcina lui se reţine neîndeplinirea unor obligaţii de diligenţă ce constau în sarcina de a controla periodic instalaţia electrică la barul „M.", lucru carear fi determinat înlăturarea situaţiei păgubitoare.
Prin urmare, probatorul existent în cauză este suficient pentru a concluziona că incendiul ce a izbucnit la barul „M." proprietatea pârâtului C.D.s-a datorat culpei acestuia care nu acontrolat periodic instalaţia electrică de la bar, lucru care ar fi înlăturat producerea incendiului care ulterior s-a propagat la construcţiile vecine ale reclamanţilor. Deci critica referitoare la insuficienţa probatorului existent în cauză nu poate fi reţinută deoarece nu are fundament juridic.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la existenţa unei contradicţii între considerentele şi dispozitivul deciziei atacate, întrucât printr-o motivare amplă, instanţa de apel s-a pronunţat pe fondul cauzei, lucru care rezultă atât din considerente cât şi din dispozitivul deciziei criticate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că recursul declarat de pârâţii C.D.şi S.C. „M." SRL Ioneşti, împotriva deciziei civile nr.103/A/19.12.2001 a Curţii de Apel Piteşti este nefondat şi în consecinţă, conform art.312 alin.1 C.proc.civ. se varespinge ca nefondat.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată faţă de intimaţii S.C., F.F. şi F.D., potrivit art.274 C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii C.D.şi S.C. "M." SRL Ioneşti împotriva deciziei nr.103/A din 19.12.2001 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de intimaţii S.C., F.F. şi F.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2724/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2721/2002. Civil → |
|---|
