CSJ. Decizia nr. 3592/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3592
Dosar nr. 5554/2002
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2002 sub nr. 2581 pe rolul secţiei civile a Tribunalului Buzău, M.F. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Buzău a contestat dispoziţia nr. 239 din 12 iunie 2002 emisă de PrimarulMunicipiuluiBuzău princareis-a respinscerereade restituire în natură a terenului în suprafaţă de 356 m.p.
În motivarea acţiunii se arată că printr-un contract de vânzare-cumpărare autentic a cumpărat o casă şi teren suprafaţă de 356 m.p. la adresa mai înainte arătată.
Ulterior, ca urmare a unui decret de expropriere, casa a fost demolată, s-au edificat nişte construcţii, dar a rămas liberă o suprafaţă de teren de 134 m.p. pe care o solicită.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 353 din 2 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanta împreună cu soţul său au cumpărat cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1340/1975 o casă situată în Buzău.
În contract s-a făcut menţiunea expresă că terenul nu a făcut obiectul vânzării, el urmând regimul prevăzut de art. 30 din Legea nr. 58/1974 respectiv devenea proprietate de stat.
Ulterior prin Decretul nr. 96/1989 a fost expropriată construcţia, care a fost demolată.
În consecinţă, a reţinut instanţa, reclamanta nu poate pretinde terenul care nu a fost niciodată în proprietatea sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că de la data cumpărării imobilului şi până la data exproprierii a avut în folosinţă terenul, iar în prezent o suprafaţă de 134 m.p. a rămas liberă de construcţii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 123 din 4 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul, reţinând că în mod legal şi temeinic tribunalul a respins contestaţia întrucât reclamanta nu a deţinut niciodată în proprietate terenul în suprafaţă de 356 m.p., deci nu este îndreptăţită să i se restituie imobilul revendicat.
Reclamanta a declarat în termen legal recurs împotriva acestei decizii invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În acest sens recurenta a arătat că odată cu cumpărarea locuinţei ea ar fi trebuit să devină şi proprietara terenului, dar datorită legislaţiei abuzive din acea epocă, terenul a trecut în proprietatea statului abuziv şi în consecinţă ea este persoana îndreptăţită, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, să i se retrocedeze terenul.
Mai arată recurenta că ulterior, printr-un decret de expropriere, locuinţa i-a fost luată şi demolată, iar în prezent există o suprafaţă de 134 m.p. pe care nu au fost edificate construcţii, după expropriere.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 „sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent,
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora".
Reclamanta, astfel cum în mod legal şi temeinic au reţinut instanţele de fond şi apel nu a fost niciodată proprietara terenului de 356 m.p.
În actul invocat de către reclamantă, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1340 din 20 mai 1975 se prevede în mod expres că terenul în suprafaţă de 356 m.p. „nu formează obiectul acestui contract şi urmează regimul prevăzut de art. 30 din Legea nr. 58/1974" deci aceasta a cumpărat numai construcţiile, terenul fiind preluat de către stat.
Prin Decretul nr. 96/1989 statul a expropriat şi demolat locuinţa cumpărată de către reclamantă, pentru care, astfel cum precizează chiar reclamanta în „Notificarea" existentă la dosarul de fond, a primit despăgubiri.
În consecinţă terenul pe care reclamanta îl solicită nu a fost niciodată în proprietatea reclamantei, deci el nu poate fi retrocedat prin procedura instituirii de Legea nr. 10/2001.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.F. împotriva deciziei nr. 123 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3596/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 358/2002. Civil → |
|---|
