CSJ. Decizia nr. 3692/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3692
Dosar nr.742/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii P.V.şi de Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr.218 din 10 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: intimata-reclamantă K.E.Kprin mandatar K.M.asistat de avocat L.R.M.lipsind recurenţii-pârâţi, precum şi intimata-pârâtă S.C. "C." prin lichidator S.C. AT P.S.A.
Procedura completă.
Se referă netimbrarea recursului de către recurentul-pârât P.V., citat în mod repetat cu menţiunea de a achita taxa judiciară şi timbrul judiciar.
Avocat L.R.M.solicită anularea ca netimbrat a recursului declarat de P.V., iar cu privire la recursul Consiliului local al Municipiului Cluj arată că, acesta s-a conformat deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj în sensul că la 12 iunie 2003 a predat intimatei reclamante imobilul în litigiu. Depune procesul verbal de predare şi nota de calcul a cheltuielilor de judecată, ocazionate de proces, solicitând obligarea recurenţilor la plata acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.285 din 4 iulie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj în rejudecare, ca urmare a admiterii apelului reclamantei K.E.Kşi desfiinţării sentinţei civile nr.399 din 27 septembrie 1999, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Consiliul local Cluj Napoca, P.V.şi S.C. "C." prin lichidator S.C. „AT P." S.A. Cluj având ca obiect constatarea nulităţii titlului de trecere în proprietatea statului, în baza Decretului 223/1974, a apartamentului nr.1, etajul 1, Piaţa Cipariu nr.5 Cluj Napoca, recunoaşterea dreptului de proprietate, reconstituirea şi rectificarea Cărţii Funciare şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Sentinţa apelată de reclamantă, a fost anulată de Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă prin Decizia nr.218/2001 din 10 decembrie 2001, care soluţionând pricina pe fond a admis în parte acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor şi în consecinţă:
A constatat nulitatea titlului şi a înscrierii dreptului de proprietate a Statului Român în baza Decretului nr.223/1974 asupra apartamentului nr.1 situat la etajul imobilului din Cluj-Napoca, Piaţa Cipariu nr.5, compus din 5 camere, bucătărie, bae, cămară de alimente, antreu, debara, SAS, trei balcoane, având la subsol a cameră, o bucătărie, două pivniţe şi garaj din cărămidă şi a obligat pe pârâţi să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.36307/13 mai 1998 încheiat între pârâţii P.V.şi S.C. "C." S.A. Cluj Napoca având ca obiect vânzarea unei camere din apartament, boxă, împrejmuire, cota de 10% din părţile indivize comune şi teren aferent de 25/442 parte din imobilul înscris în CF ind. 12515 Cluj şi CF col. 16680 Cluj Napoca.
A obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 14.260.000 lei cheltuieli parţiale de judecată justificate.
A constatat renunţarea reclamantei la judecarea petitelor privind reconstituirea CF şi rectificarea înscrierilor în CF col. 16680 şi CF ind. 12515 Cluj operate ulterior preluării abuzive a imobilului.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, au declarat recurs pârâţii P.V.şi Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca.
În recursul său, P.V.critică soluţia atacată, arătând că instanţa a ignorat probele dosarului care atestă buna credinţă a acestuia.
Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca îşi întemeiază recursul pe prevederile art.304 pct.8 şi 9 C.proc.civ., criticând instanţa de apel care nu a ţinut seamă de faptul, că statul a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu în mod legal, în condiţiile art.2 şi 4 din Decretul nr.223/1974, că necomunicarea deciziei de preluare a imobilului nu afectează valabilitatea titlului statului, ci, eventual poate prelungi termenul de contestare a acestei decizii şi că, pârâtul P. a fost cumpărător de bună credinţă, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Cu referire la recursul pârâtului P.V.se reţine că, prin încheierea din 15 octombrie 2002 instanţa a stabilit obligaţia recurentului de a achita taxa judiciară de timbru aferentă recursului în sumă de 595.000 lei, plus timbrul judiciar în valoare de 15.000 lei, fiind citat cu menţiunea achitării taxei atât pentru termenul din 25 februarie 2003, cât şi pentru termenul din 30 septembrie 2003.
Recurentul legal citat pentru termenele de judecată menţionate, nu s-a prezentat şi nu a achitat taxa judiciară şi timbrul judiciar.
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, cu excepţiile prevăzute de lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art.2, iar conform art.11 din lege, cererile pentru exercitarea căilor de atac se timbrează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.
Art.20 din aceeaşi lege prevede că, taxele judiciare se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit, se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
Aceleaşi prevederi se regăsesc şi în OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările şi completările ulterioare.
Cum, recurentului P.V.i s-a adus la cunoştinţă în scris obligaţia de plată a sumelor reprezentând taxa judiciară şi timbrul judiciar în cuantumul calculat conform prevederilor legale menţionate, însă nu s-a conformat acestei obligaţii, recursul declarat de acesta urmează a fi anulat ca netimbrat.
Recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca este nefondat.
Aşa după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel prin Decizia criticată, Decretul nr.223/1974 încalcă prevederile art.17 şi 36 din Constituţia în vigoare la acea dată, fiind contrar şi Declaraţiei Univerale a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 care prevede la art.17 pct.1 şi 2 că orice persoană are dreptul la proprietate atât singură cât şi în asociere cu alţii şi că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Acest decret încalcă dreptul de proprietate recunoscut de Convenţia menţionată de vreme ce, lipsea în mod arbitrar, împotriva voinţei lor pe cetăţenii români care părăseau România, de dreptul de proprietate juridic ocrotit.
Decretul nr.223/1974 încalcă şi prevederile art.481 din C.civ. potrivit cărora „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Prin urmare, încălcând actele normative menţionate, Decretul nr.223/1974 nu constituie titlu valabil al statului în înţelesul art.6 din Legea nr.213/1998.
Aşa fiind în mod corect instanţa de apel procedând la soluţionarea în fond a pricinii, a admis în parte acţiunea constatând nulitatea titlului statului, precum şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii P.V.şi S.C. „C." S.A.
De altfel, recurentul-pârât Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca a executat Decizia Curţii de Apel Cluj predând reclamantei imobilul în litigiu, situaţie dovedită cu procesul-verbal de predare-primire încheiat la 20 iunie 2003, între delegaţii Consiliului local al Municipiului Cluj Napoca, membrii comisiei de punere în posesie pe de o parte şi reclamanta K.E.Kîn calitate de proprietar prin împuternicit K.M.cu procură specială, pe de altă parte, act aflat la dosar în xerocopie.
Faţă de cele ce preced recursul pârâtului Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca se va respinge ca nefondat.
Având în vedere cererea intimatei-reclamante privind plata cheltuielilor de judecată şi, faţă de prevederile art.274 C.proc.civ., recurenţii-pârâţi vor fi obligaţi la plata sumei de 4.990.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, dovedite cu chitanţa TAROM Cluj nr.2030853/2003 aflată la dosar.
Cu referire la cuantumul cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, precizate în nota de calcul aflată la dosar, se reţine că reclamanta putea să-şi valorifice astfel de pretenţii la judecata din apel când i s-a admis în parte acţiunea şi i s-a acordat 14.260.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul P.V.împotriva deciziei civile nr.218 din 10 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii la plata sumei de 4.990.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea reclamantei K.E.K.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3691/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3695/2002. Civil → |
|---|
