CSJ. Decizia nr. 388/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 388.
Dosar nr. 5609/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1141din 8 mai 2002 Primarul municipiului Bacău a respins cererea adresată prin intermediul notificării înregistrate sub nr. 14.527/2001 de numitul S.G., care a solicitat restituirea în natură a terenului situat în Bacău, cu motivarea că pretenţia nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
La data de 14 mai 2002 S.G. a solicitat instanţei anularea dispoziţiei şi restituirea terenului cu motivarea că bunul a trecut în proprietatea statului conform prevederilor Legii nr. 58/1974, în prezent abrogată, terenul fiind aferent construcţiei (casă de locuit) pe care reclamantul a cumpărat-o în anul 1977 de la vânzătorii M.N. şi M.M.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 384 din 19 iunie 2002, a respins ca nefondată acţiunea promovată de reclamantul S.G., soluţie păstrată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 68 din 28 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel instanţele au reţinut şi motivat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3396/19 septembrie 1997, reclamantul a dobândit în proprietate o casă situată în Bacău, terenul aferent fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Ulterior, construcţia a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică şi demolată, reclamantul primind despăgubiri.
Soluţia de respingere a acţiunii a fost fundamentată pe prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care sunt îndreptăţite, în sensul acestei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Or, în speţă, terenul a trecut direct din proprietatea vânzătorilor, în proprietatea statului, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul neavând niciodată drept de proprietate asupra acestui teren, vânzătorii fiind cei care ar fi avut calitatea de a pretinde măsuri reparatorii.
Referitor la apărarea reclamantului prin care a invocat existenţa unei convenţii verbale ce s-ar fi încheiat între el şi vânzători în sensul dobândirii de către reclamant a proprietăţii terenului, o atare susţinere a fost înlăturată cu motivarea că pretinsa convenţie, chiar dacă ar fi fost probată, ea era lovită de nulitate absolută întrucât contravenea dispoziţiilor Legii nr. 58/1974.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a promovat recurs reclamantul S.G., care, relevând pe larg raporturile pe care le-a avut cu vânzătorii construcţiei, a invocat o declaraţie notarială pe care a dat-o numita A.E., unica moştenitoare a vânzătorilor şi în care aceasta susţine că respectă voinţa defuncţilor ei părinţi „care au dispus" ca terenul aferent casei să intre în proprietatea recurentului-reclamant.
Recursul nu este fondat.
În rezolvarea recursului declarat de reclamant urmează a fi avute în vedere prevederile art. 14. lit. c) din HG nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Citatul act normativ se referă la prevederile art. 30 şi art. 31 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale care dispunea că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) puteau fi dobândite numai prin moştenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere că legiuitorul de după 1989 a soluţionat această problemă în favoarea dobânditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul (vocaţia) de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, se consideră că notificarea prin care se invocă faptul că acest act normativ constituie preluare abuzivă, urmează să fie respinsă, cu motivarea că aceste situaţii nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced şi care vor înlocui considerentele celor două hotărâri, întrucât demersul judiciar al recurentului-reclamant nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.G. împotriva deciziei nr. 68 din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3883/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3889/2002. Civil. Revizuire sentinta. Recurs → |
|---|
