CSJ. Decizia nr. 3889/2002. Civil. Revizuire sentinta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3889
Dosar nr.5644/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cereri ulterior conexate, H.A., D.C., D.D. şi D.S. au solicitat în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, revizuirea sentinţei civile nr. 621/3 septembrie1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.
Revizuienţii au învederat că prin sentinţa definitivă a cărei revizuire au solicitat-o s-a admis acţiunea promovată de D.Ş., D.D., D.F., D.C. şi H.A. şi a fost obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti să restituie reclamanţilor terenul în suprafaţă de 300 mp situat în Bucureşti, cu vecinătăţile stabilite în raportul de expertiză. Or, faţă de actul nou depus, respectiv certificatul de moştenitor nr. 196/28 decembrie 2001 rezultă că la data promovării acţiunii care a avut loc la 29 ianuarie 1997, D.F. era decedată, eveniment ce a intervenit la 10 aprilie 1995, revizuienţii fiind succesorii acesteia.
De asemenea, s-a susţinut că statul nu a fost apărat în dosar deoarece nu a cunoscut că fostul proprietar al imobilului revendicat încetase din viaţă şi că revizuienţii îşi justificau interesul în promovarea cererii prin aceea că după retrocedarea imobilului, s-au efectuat acte de dispoziţie în legătură cu bunul, fără ştiinţa lor, fiindu-le astfel lezate drepturile.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 555/18 aprilie 2002, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire cu motivarea că actul nou prezentat de revizuienţi a fost emis după pronunţarea sentinţei atacate şi prin urmare nu întrunea cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., mai ales că nu se putea invoca nici forţa majoră şi nici împrejurarea că ar fi fost reţinut de partea potrivnică. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia statul nu ar fi fost apărat, instanţa a argumentat că motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., putea fi invocat exclusiv de către stat, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, revizuienţii neputând pretinde producerea vreunei vătămări. De asemenea, faptul că ulterior rămânerii definitive a hotărârii de retrocedare a imobilului către revizuienţii-reclamanţi,bunul ar fi fost înstrăinat nu poate conduce la concluzia că hotărârea menţionată ar fi produs consecinţe vătămătoare pentru stat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 438 A/6 noiembrie 2002 a respins ca nefondate apelurile formulate deD.D., D. Ş., H.A. şiD.C. însuşindu-şimotivarea tribunalului şi argumentând în plus în ceea ce priveşte temeiul reglementat de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., că atâta timp cât nu s-a probat că imobilul înlitigiu ar aparţine domeniului public al statului, revizuienţii ca simpli cetăţeni nu puteau promova cererea de revizuire pe considerentul că statul nu ar fi fost apărat şi oricum o atare împrejurare nu rezultă din dosar mai ales că la termenul din 18 iunie 1998 Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în calitate de reprezentant al statului a fost prezent în instanţă prin consilier juridic, iar la dosar au fost depuse înscrisuri vizând situaţia juridică a imobilului.
În contra acestei decizii a declarat recurs revizuienta D.C. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că în ceea ce o priveşte litigul de revendicare s-a judecat cu lipsă de procedură întrucât nu a semnat şi nici nu a mandatat vreo altă persoană să semneze cererea de chemare în judecată. A mai precizat că în raport deprevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie nimeni şi nimic nu poate împiedica pe un cetăţean să sesizeze şi să susţină înjustiţie în condiţiile legii, încălcările flagrante în efectuarea actului dejustiţie, cât timp în speţă Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, ca reprezentant al statului nu a făcut-o. Mai mult, revenea în sarcina instanţei de apel obligaţia de a verifica dacă bunul în litigiu făcea parte din domeniul public de interes local şi cum nu a procedat în acest sens, a dat dovadă de lipsă de rol activ. În plus,terenul revendicat a aparţinut şi unei alte persoane, pe lângă autorul revizuienţilor, care la fel ca şi reclamanta revizuientă, D.C.,nu a fost citată. În fine, împrejurarea că statul nu a fost apărat rezulta cu certitudine din lipsa de preocupare a celor chemaţi să o facă întrucât prezentarea unor acte din care rezultau parţial elemente cu privire la situaţia juridică a terenului nu putea fi apreciată drept apărare, cu atât mai mult cu cât deşi instanţa a solicitat precizări cu privire la apartenenţa terenului în discuţie la domeniul public de interes local, atari precizări nu au fost depuse.
Recursul nu este fondat.
Din dosar a rezultat că revizuienta recurentă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ. care reglementează posibilitatea revizuirii unei hotărâri definitive dacă după darea ei s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus devoinţa părţilor, respectiv dacă statul sau alte persoane juridice de drept public ori dispăruţii, incapabilii sau cei sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau dacă au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să o facă.
Recursul vizează exclusiv greşita aplicare de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
Or, prevederea legală menţionată se referă la un cerc de persoane juridice şi persoane fizice determinate, astfel că o extindere a dispoziţiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ. peste limitele sale nu poate fi justificată.
Pe de altă parte, textul invocat este incident în două situaţii strict determinate şi anume lipsa totală de apărare sau apărarea cu viclenie a persoanelor indicate în text.
Cu referire la prima situaţie invocată în cauză de recurentă, revizuirea poate fi obţinută numai în cazul unei lipse totale de apărare, soluţie care rezultă fără nici un dubiu chiar din modul de formulare a textului.
Cu alte cuvinte, revizuirea nu poate fi solicitată în cazul în care părţile determinate au fost apărate în proces, dar apărarea formulată ar fi fost greşită sau incompletă.
Faţă de cele ce preced, în speţă rezultă cu evidenţă că cererea de revizuire fondată pe dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. putea fi promovată exclusiv de stat prinConsiliul General al Municipiului Bucureşt.
respectiv Municipiul Bucureşti prin Primarul General, care au reprezentat sau puteau să reprezinte interesele statului în cauză.
Prin urmare, revizuienţii persoane fizice care nu fac parte dintre persoanele indicate expres de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. nu aveau calitatea de a promova cererea derevizuire.
Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi instanţa deapel,statul a fost apărat în proces, Consiliul General al Municipiului Bucureşti fiind reprezentat prin consilier juridic, iar în cauză a fost administrată şi proba cu înscrisuri vizând situaţia juridică a terenului revendicat. Aşadar statul fiind apărat în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată şi sub acest aspect cererea de revizuire, raportat la modul de redactare a dispoziţiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., nu putea fi primită.
Referitor la susţinerile recurentei privind soluţionarea litigiului de revendicarecu lipsă de procedură faţă de revizuienta D.C., lipsa de rol activ a instanţei în soluţionarea pricinii, respectiv existenţa şi a altor persoane care ar fi fost îndrituite a promova acţiunea în revendicare, atari aspecte nu au fost invocate în cererea de revizuire, respectiv motivele de apel şi oricum exced cazurile de revizuire prevăzute expres de art. 322 C. proc. civ.
În fine, cât timp reclamanţii revizuienţi au avut câştig de cauză în litigiul în revendicare, aceştia nu mai pot justifica un interes legitim pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. iar aspectele survenite posterior soluţionării definitive a cauzei privind imobilul revendicat, nu constituie temei de revizuire cât timp nu se încadrează în situaţiile expres prevăzute de art. 322 C. proc. civ. şi nici nu le conferă acestora un interes legitim în sensul legii pentru promovarea cererii de revizuire.
Faţă de cele ce preced recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta D.C. împotriva deciziei nr. 438/A/6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 388/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3880/2002. Civil → |
|---|
