CSJ. Decizia nr. 4390/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4390
Dosar nr. 5628/2002
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, potrivit prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 850 din 18 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Satu-Mare.
S-a susţinut că hotărârea judecătorească menţionată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că este vădit netemeinică.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că prin acţiunea adresată Judecătoriei Satu-Mare, reclamanta B.A. S.A. - sucursala Satu-Mare, a chemat în judecată pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Satu-Mare, solicitând, pe calea acţiunii în regres, obligarea acesteia la achitarea plăţilor compensatorii pe care reclamanta le-a remis fostei sale salariate B.A.T.
În acţiune, reclamanta a arătat că la data de 18 noiembrie 1999, B.A. S.A. - sucursala Satu-Mare şi-a încetat activitatea, astfel că fostei salariate i s-a desfiinţat postul. Angajata se afla în acel moment în concediu medical, astfel că nu a putut participa la serviciile de preconcediere colectivă prevăzute de art. 47 din OUG nr. 98/1999 şi nu a fost cuprinsă în tabelele nominale cu salariaţii disponibilizaţi colectiv care au primit plăţi compensatorii din fondul de şomaj aflat la dispoziţia Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În consecinţă, prin sentinţa civilă nr. 8010 din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei Satu-Mare, reclamanta a fost obligată să plătească fostei salariate plăţi compensatorii în cuantum de 36.600.000 lei. După acordarea acestora a formulat acţiunea în regres împotriva pârâtei, susţinând că plăţile compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, conform art. 29 alin. (4) din OUG nr. 98/1999.
Judecătoria Satu-Mare, prin sentinţa civilă nr. 8976/13 septembrie 2001 a respins acţiunea, motivând că nu poate beneficia de plăţi compensatorii din fondul pentru ajutorul de şomaj fostul angajat care nu a participat la serviciile de preconcediere colectivă, astfel încât aceste sume se suportă din fondurile angajatorului.
Tribunalul Satu-Mare, prin Decizia civilă nr. 850 din 18 decembrie 2001, a admis recursul reclamantei şi pe fond acţiunea în regres, obligând pârâta să restituie suma achitată de reclamantă fostei angajate. S-a arătat că plăţile compensatorii se suportă din fondul pentru plata ajutorului de şomaj în mod exclusiv, conform art. 54 alin. (2) din OUG nr. 98/1999 şi nu din sursele proprii ale angajatorului.
În recursul în anulare se susţine că Decizia tribunalului este greşită, fiind dată cu încălcarea mai multor prevederi ale OUG nr. 98/1999.
Examinând întregul material probator administrat în cauză în lumina criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:
B.A. S.A. (în prezent privatizată sub denumirea R.B.), a desfiinţat la data de 18 noiembrie 1999 Agenţia Satu-Mare iar la 2 februarie 2000 Fondul Proprietăţii de Stat a hotărât restructurarea întregii bănci şi a aprobat disponibilizarea colectivă a unui număr de 1500 angajaţi în 2 etape (februarie-aprilie 2000 şi 15-17 mai 2000), potrivit prevederilor OUG nr. 98/1999. În acest scop s-a încheiat Protocolul din 21 februarie 2000 între conducerea centrală a B.A. şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 98/1999, sucursala Satu-Mare a B.A.a întocmit tabele nominale cu salariaţii disponibilizaţi şi le-a depus la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru ca aceştia să participe la serviciile de preconcediere colectivă, obligatorii, potrivit art. 29 alin. (4) din acelaşi act normativ, pentru acordarea plăţilor compensatorii.
Or, este cert că B.A.T. nu a fost cuprinsă în aceste tabele şi nu a participat la serviciile de preconcediere colectivă deoarece se afla în incapacitate temporară de muncă. Contractul de muncă i-a fost de altfel desfăcut după încetarea acestei situaţii, prin Decizia nr. 66/19 iunie 2000.
În aceste condiţii, prin sentinţa civilă nr.8010/10 octombrie 2000 a Judecătoriei Satu Mare, B.A. S.A. - sucursala Satu-Mare a fost obligată să-i plătească plăţile compensatorii conform prevederilor OUG nr. 98/1999 întrucât nu a beneficiat de măsuri de protecţie.
Aşa fiind, aşa cum în mod corect a constatat judecătoria, deoarece absenţa angajatei de la programul de restructurare şi de la serviciile de preconcediere colectivă se datorează angajatului, care nu a trecut-o în tabelele respective, acesta trebuie să suporte plăţile compensatorii din propriile fonduri, conform prevederilor art. 42 şi art. 43 din OUG nr. 98/1999.
Ca urmare, regresul împotriva pârâtei nu are nici o justificare, astfel încât recursul reclamantei a fost greşit admis prin Decizia tribunalului.
În consecinţă, admiţându-se recursul în anulare potrivit prevederilor art. 3303 alin. (1) rap. la art. 312 alin. (3) şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va modifica Decizia atacată în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei judecătoriei, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 850 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge recursul declarat de reclamanta B.A. R. S.A. - sucursala Satu-Mare împotriva sentinţei civile nr.8976 din 13 septembrie 2001 a Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4391/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4389/2002. Civil. Anulare titlu proprietate.... → |
|---|
