ICCJ. Decizia nr. 4830/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4830
Dosar nr. 4496/2002
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.A. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 267/11 noiembrie 1999 emisă de Consiliul local al municipiului Piteşti – Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 300 mp teren intravilan situat în Piteşti, teren rămas liber din suprafaţa totală de 420 mp preluată de stat urmare dărâmării construcţiei ce a aparţinut reclamantului şi a fost amplasată pe respectivul teren.
În motivarea cererii de chemare în judecată B.A. a susţinut că respectivul teren era liber de construcţii iar susţinerea contrară a pârâtului potrivit căreia terenul ar fi fost ocupat de construcţia blocului A 1 – zona de siguranţă a acestuia, alee betonată, conductă de alimentare cu apă, canalizare, cabluri electrice, platformă betonată pe care erau construite garaje la distanţă de 7,6 m de bloc nu corespunde realităţii, în fapt pe terenul respectiv fiind amplasate doar câteva garaje metalice de către persoane particulare, construcţii improvizate care se puteau ridica.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 9015/06 septembrie 2000 a respins acţiunea cu motivarea că terenul în litigiu amplasat în cartierul R. al municipiului Piteşti, în suprafaţă de 314,96 mp era ocupat pe o suprafaţă de 89,25 mp de garaje, iar pe o suprafaţă de 227,21 mp de o alee betonată aşa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză. De asemenea, potrivit adresei nr. 930/19 noiembrie 1999 emisă de Primăria Piteşti prin care i s-a făcut cunoscut reclamantului refuzul de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenul în discuţie, rezultă că acesta era ocupat de construcţia blocului A 1, exista zona de siguranţă a acestuia, alee betonată, conductă de alimentare cu apă, canalizare, cabluri electrice, platformă betonată şi garaje.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin Decizia nr. 1087/5 iunie 2001 a respins ca nefundat recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei judecătoriei însuşindu-şi motivarea instanţei de fond iar din raportul de expertiză efectuat în apel a reţinut şi că în lungul aleii betonate amplasată pe terenul în litigiu a fost executată o reţea aeriană pentru iluminat pe stâlpi de beton armat care serveşte la iluminarea acesteia şi a spaţiului verde din spatele blocului, iar pe aleea betonată există reţele subterane de apă şi canalizare care deservesc blocul A 1 şi prin urmare nu erau întrunite cerinţele art. 35 din Legea nr. 18/1991.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2645/R/12 octombrie 2001 a admis recursul declarat de B.A. împotriva deciziei nr. 1087/5 iunie 2001 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul reclamantului şi a schimbat sentinţa civilă nr. 9015/06 septembrie 2000 a Judecătoriei Piteşti în sensul că a admis acţiunea şi a obligat Consiliul local al municipiului Piteşti să propună reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamantul B.A. pentru un teren de 314,96 mp situat în Piteşti, identificat prin schiţa la raportul de expertiză E.A.
Instanţa a reţinut că deşi pe terenul în discuţie exista o alee betonată şi garaje particulare acesta nu era afectat de o parcare publică iar construcţia garajelor era privată, astfel că nu putea fi considerată o investiţie sau un detaliu de sistematizare pentru care s-a făcut exproprierea respectivului teren.
Mai mult din schiţele anexate celor două rapoarte de expertiză rezultă că blocul A 1 avea intrările situate în str. R., circulaţia derulându-se pe trotuarul străzii şi nu pe aleea betonată, iar iluminatul public nu afecta terenul în discuţie.
Pe de altă parte existenţa reţelei subterane de canalizare şi a conductei de alimentare cu apă a blocului A 1 nu constituia un impediment de neînlăturat pentru restituirea terenului deoarece blocul era compus din apartamente proprietate privată şi prinurmare şi conductele şi canalizarea erau de interes privat. De asemenea, reclamantul înţelegea să preia terenul afectat de aceste lucrări. Tot astfel nici prezenţa garajelor pe teren nu constituia un impediment pentru restituirea lui deoarece amplasarea lor a fost aprobată provizoriu şi puteau fi ridicate sau proprietarul terenului putea închiria celor interesaţi parcela respectivă.
În contra acestei decizii, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe motiv că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii şi totodată era vădit netemeinică.
S-a învederat că terenul în discuţie, în suprafaţă de 300 mp, a fost destinat şi folosit efectiv în scopul unei părţi specifice din investiţia generală – construcţii de locuinţe şi sistematizarea zonei – pentru care a fost expropriat respectiv construcţia blocului A 1 şi utilităţile necesare acestuia, aşa cum rezultă din anexa 4 la Hotărârea nr. 267/1999 a Consiliului local al municipiului Piteşti şi prin urmare era afectat în totalitate de investiţii.
S-a mai relevat că fundamentarea soluţiei pe expertiza tehnică efectuată la instanţa de fond dar cu nesocotirea prevederilor legale vizând citarea părţilor atunci când se efectuează o lucrare la faţa locului era nelegală. Prin urmare se impunea fie adoptarea concluziilor expertizei executate în apel fie ordonarea unei noi expertize.
Mai mult, terenul în discuţie face parte din domeniul public de interes local conform Hotărârii nr. 124/17 septembrie 1998 şi nr. 194/02 septembrie 1999 a Consiliului local al municipiului Piteşti şi prin urmare nu putea fi restituit în proprietate privată conform Constituţiei, a art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 82 alin. (1) din Legea nr. 69/1991 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998, proprietatea publică fiind inalienabilă, imprescriptibilă şi insesizabilă.
Recursul este fondat.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în apel terenul pentru care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate era în suprafaţă de 228,06 mp situat în Piteşti, cartierul R. şi figura în planul de sistematizare al cartierului ca zonă aferentă blocului A 1 pe teren existând reţele de apă şi de canalizare, o alee betonată ce nu putea fi închisă dacă s-ar lua în considerare numai necesitatea unor intervenţii în caz de incendiu, o reţea aeriană pentru iluminat, pe stâlpi de beton armat care chiar dacă ocupă numai parţial terenul în discuţie, accesul pe aleea betonată apărea necesarşi numai pentru lucrări de reparaţii şi intervenţie.
Reclamantul nu a contestat constatările expertului pe acest aspect manifestându-şi doar nemulţumirea pentru că expertul nu a întocmit şi o schiţă în care să poziţioneze aleea betonată de pe teren, fiind chiar de acord cu concluziile expertizei din moment ce a invocat-o ca probă pentru admiterea acţiunii.
Or, expertiza menţionată a concluzionat că în planul de sistematizare a cartierului terenul în discuţie este prevăzut ca zonă aferentă blocului, că toată zona de nord era ocupată de garaje proprietate personală la care accesul era asigurat numai de aleea betonată ce trecea şi pe respectivul teren şi că pentru aceste considerente cât şi pentru cele deja enunţate în cuprinsul raportului, terenul pe care era amplasată aleea betonată ca şi cel ce constituie trotuarul blocului nu putea fi restituit.
Mai mult, din adresa nr. 941/18 ianuarie 2001 emisă de E. S.A. rezulta că pe terenul în litigiu exista o reţea de iluminat public stradal amplasată pe trotuarul din spatele blocului A 1 la o distanţă de cca 10 mde gardul ce delimita incintaC.A., iar primul stâlp era montat pe trotuar la o distanţă de cca 13 m de colţul blocului. Or, conform OUG nr. 63/1998, suprafaţa de teren având dimensiunile fundaţiei stâlpilor constituie proprietate publică şi prin urmare nu putea fi transferată în proprietatea privată a reclamantului.
Faţă de aceste precizări susţinerea instanţei de recurs potrivit căreia iluminatul public nu afecta terenul în litigiu este greşită şi contrară probelor administrate în cauză.
De asemenea existenţa reţelei subterane de canalizare şi a conductei de alimentare cu apă a blocului A 1 pe terenul solicitat constituia un impediment pentru restituirea lui în proprietate privată întrucât exploatarea lor de către serviciile publice ce le deţineau în patrimoniu impunea liberul acces pe teren şi în nici un caz împrejurarea că apartamentele blocului respectiv constituiau proprietate privată nu imprima şi menţionatelor conducte acelaşi caracter cum greşit a reţinut instanţa de recurs.
Astfel fiind, recursul în anulare se vădeşte a fi fondat şi urmează a fi admis cu consecinţa casării deciziei atacate şi a respingerii recursului declarat deB.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei 2645/R/12 octombrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi respinge recursul declarat de B.A.împotriva deciziei nr. 1087 din 5 iunie 2001 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 483/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4828/2002. Civil. Anulare contract vanzare... → |
|---|
