ICCJ. Decizia nr. 5055/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5055
Dosar nr. 2683/2002
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 octombrie 1998 precizată ulterior, reclamanta B.S.E.A., a chemat în judecată oraşul Vatra Dornei prin Primar, Ministerul de Interne, solicitând obligarea pârâţilor să-i recunoască dreptul de proprietate şi să-i predea posesia imobilului situat în Vatra Dornei, imobil naţionalizat abuziv, în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 180 din 27 mai 1999, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.S.E.A., împotriva pârâţilor Primăria oraşului Vatra Dornei, judeţul Suceava şi Ministerul de Interne – reprezentat prin Direcţia juridică, a obligat pârâtele să recunoască reclamantei dreptul de proprietate şi să-i predea posesia imobilului casă, situat în oraşul Vatra Dornei.
S-a reţinut în esenţă că, în cauză s-a făcut o greşită aplicare a Decretului nr. 92/1950.
Prin Decizia nr. 20 din 22 martie 2002 Curtea de Apel Suceava, a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul de Interne împotriva sentinţei civile nr. 180 din 27 mai 1999 a Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut de asemeni, că Decretul nr. 92/1950 a fost aplicat greşit, foştii proprietari ai imobilului fiind exceptaţi de la naţionalizare potrivit art. II din decret, iar faptul că reclamanta a mai făcut alte două cereri prin care a pretins restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 112/1995 şi evacuarea pârâtei, acţiunile fiind respinse, este fără relevanţă, acţiunea de faţă fiind în revendicare,imprescriptibilă. Pe de altă parte, raportat la motivele de apel, reclamanta şi-a dovedit calitatea de moştenitoare a foştilor proprietari, fiind făcută şi dovada dreptului de proprietate al acestora asupra imobilului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Ministerul de Interne, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că;
- Statul Român a preluat imobilul în litigiu în baza unui titlu legal, Decretul nr. 92/1950 "Ministerul de Interne deţinându-l în administrare".
- reclamanta s-a mai adresat pentru retrocedarea imobilului, Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, a formulat şi acţiune în evacuare, ambele cereri fiind respinse.
- prin certificatul de moştenitor, reclamanta nu şi-a dovedit calitatea procesuală şi dreptul de proprietate asupra bunului,
- bunul revendicat aparţine domeniului public al statului, fiind destinat a servi nevoilor de apărare şi ordine publică, aici desfăşurându-şi activitatea un cămin de garnizoană;
- în cauză devin aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, într-o asemenea situaţie foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Recursul nu este întemeiat.
În considerarea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950, instanţele au reţinut corect, că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, câtă vreme, de necontestat, foştii proprietari făceau parte din categorii socio-profesionale exceptate de la naţionalizare.
Împrejurarea că reclamanta, anterior, a formulat cerere (respinsă) de retrocedare a aceluiaşi imobil, în temeiul Legii nr. 112/1995, ca şi acţiune în evacuare (de asemeni respinsă), în adevăr, nu prezintă semnificaţie juridică, în raport de caracterul prezentei cereri – acţiune în revendicare, pe calea dreptului comun posibilitate oferită expres de normele legale aplicabile respective art. 1 alin. (5) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 aprobate prin HG nr. 11/1997.
Nu poate fi primită nici susţinerea după care, reclamanta nu a făcut proba calităţii sale procesuale, instanţele reţinând de asemeni în mod corect că, prin certificatul de moştenitor (nr. 110 din 1 martie 1996) reclamanta face dovada calităţii sale procesuale active, ca moştenitoare a foştilor proprietari ai imobilului în litigiu.
Evident, în acest cadru procesual, o asemenea chestiune interesează, şi nu dovada, prin certificatul de moştenitor, a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului din litigiu.
În ce priveşte regimul juridic al bunului, este adevărat că acesta este deţinut în administrare de recurent, care poate fi considerat componentă a forţelor armate, făcând parte din sistemul de apărare, a ţării şi că, pe acest temei, de principiu, imobilul ar putea aparţine domeniului public al statului.
Sub acest aspect însă, este de observat pe de o parte că, prezenta judecată este ţinută de cele stabilite în cauză, prin Decizia 1181 din 5 aprilie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, hotărâre prin care în primul ciclu procesual,s-a casat cu trimitere Decizia nr. 41 din 24 noiembrie 1999 a Curţii de Apel Suceava, dată în soluţionarea apelului.
S-a reţinut pentru aceasta că în mod greşit a apreciat instanţa de apel că în cauză, calitatea procesuală pasivă are Statul Român prin Ministerul de Finanţe şi aceasta întrucât imobilul se află pe domeniul unităţii administrative teritoriale situaţie în care, calitatea procesuală pasivă are Consiliul local şi nu Statul Român.
Pe de altă parte, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 (invocată şi de recurent) "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrative teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil"…, iar potrivit alin. (2) acelaşi text, "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora".
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, imobilul a fost preluat de stat fără un titlu valabil.
În ce priveşte incidenţa prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, în sensul invocat de recurent,este de reţinut că, acţiunea de faţă, este promovată pe calea dreptului comun, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta înţelegând să continue judecata pe această cale, potrivit art. 47 din lege, motiv pentru care a şi cerut, suspendarea procedurii speciale de retrocedare pornite în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ca atare, respectând principiul disponibilităţii, prezenta judecată este necesar a se purta prin aplicarea dreptului comun al revendicării fondat pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.
De altfel, chiar dacă s-ar admite incidenţa în speţă a prev. art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, această dispoziţie nu ar putea opera, cerinţele prevăzute de alin. (2) şi(4) din acelaşi text nefiind îndeplinite.
Aşa fiind, faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne împotriva deciziei civile nr. 20 din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5053/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5056/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
