CSJ. Decizia nr. 677/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.677DOSAR NR.3445/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii C.M., A.N.şi L.M.M.împotriva deciziei nr.197 A din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimata-pârâtă S.C. C.A. Dunărea Olteniţa, reprezentată de consilier juridic C.L., lipsind recurenţii-reclamanţi C.M., A.N.şi L.M.M..
Procedura completă.
Recursul este scutit de timbru.
Neexistând cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii prezente cu privire la recurs.
Consilier juridic C.L., pentru intimata pârâtă S.C. C.A. Dunărea Olteniţa, solicită respingerea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin petitia înregistrată la 20 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Călăraşi, petenţii C.M., A.N.şi L.M.M.au solicitat, în temeiul art.20, art.24 alin.7 şi art.36 din Legea nr.10/2001, în contradictoriu cu pârâta SC "Dunărea" Oltenita restituirea unui teren în suprafaţă de 50 mp situat în Oltenita, Str.Argeşului nr.38 sau contravaloarea acestuia, în sumă de 100 milioane lei, lăsat moştenire de T.I.A.în anul 1965 şi ocupat de pârâtă.
S-a depus copia certificatului de moştenitor, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că prin act autentic încheiat în anul 1969 a cumpărat de la moştenitorii familiei T. o suprafaţă de 400 mp teren şi construcţii, care au fost demolate şi construit un complex comercial.
În cauză s-a întocmit expertiză tehnică.
Prin sent.civ.nr.813 din 13 noiembrie 2001, Tribunalul Călăraşi a respins acţiunea, admiţând excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor. S-a reţinut, în motivarea sentintei, că reclamanţii nu au dovedit că sunt moştenitorii defunctei T.A., decedată la 17 ianuarie 1965, care a lăsat la moartea sa ¼ din 50mp situaţi în Olteniţa, Str.Argeşului nr.38, (moştenit de la fiul său T.A.) către surorile N.M.şi C.N.
Apelul reclamanţilor a fost respins prin Decizia nr.197 din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, sectia a III-a civilă. A reţinut instanţa de apel că simpla depunere a arborelui genealogic al familiei reclamanţilor nu dovedeşte drepturile lor succesorale.
Împotriva acestei decizii în termen legal reclamanţii au declarat recurs,susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C.proc.civ. Astfel, instanta ar fi pronuntat o hotărâre nemotivată, respingând probe relevante depuse de reclamanţi. In plus, se arată că nu au luat cunoştiinţă de concluziile expertizei întocmite în cauză, pe care înţeleg să o conteste. In consecintă, au solicitat Curţii Supreme de Justiţie să admită acţiunea şi să oblige pe pârâtă la plata despăgubirilor pentru suprafata de 50 mp teren ocupaţi de aceasta din proprietatea lor.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu menţinerea hotărârilor pronuntate.A mai depus înscrisuri .
Curtea, analizând recursul şi ansamblul probelor administrate în cauză, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art.1169 din C.civ., regulă de drept comun în materia probaţiunii, cel ce face o afirmaţie în fata judecătii trebuie să o dovedească. In speţă, reclamanţii se pretind proprietarii unei suprafeţe de 50 mp teren, inclus într-o suprafaţă de 2197,46 mp, proprietatea pârâtei. Considerându-se victima unui abuz, reclamanţii au depus notificare potrivit Legii nr.10/2001, urmată de prezenta acţiune.
În mod corect, după analizarea probelor administrate, instantele au constatat că reclamanţii nu au făcut dovada că sunt moştenitorii defunctei T.A., decedată la 17 ianuarie 1965, care a lăsat la moartea sa ¼ din 50mp situaţi în Olteniţa, Str.Argeşului nr.38, (moştenit de la fiul său T.A.) către surorile N.M.şi C.N.. Aceste din urmă persoane nu sunt părţi în proces iar reclamanţii nu au dovedit prin înscrisuri sau alte probe că ar fi succesorii în drepturi ai acestora. Nici copiile actelor de stare civilă depuse în faţă instantei de apel nu infirmă o atare concluzie, acestea relevând doar calitatea de surori ale celor două, ce rezulta oricum din certificatul de moştenitor deja aflat la dosar.
Cum, pentru a avea câştig în afirmarea unui drept, ce cere în primul rând, ca reclamantul să probeze că este titularul dreptului material pretins, corect instanta de fond ca şi instanta de apel au admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor. Aceasta fiind o excepţie dirimantă, corect instantele, făcând aplicarea art.137 C.proc.civ. nu au mai analizat pricina în fond.
În consecintă, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins conform art.314 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.M., A.N.şi L.M.M.împotriva deciziei nr.197 A din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 676/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 679/2002. Civil → |
|---|
