CSJ. Decizia nr. 675/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.675DOSAR NR.2671/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul C.A.împotriva deciziei nr.33 din 12 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-contestator C.A., personal, lipsind intimata Primăria comunei Gura Ocniţei, judeţul Dâmboviţa.
Procedura completă.
Recursul este scutit de timbru.
Instanţa dispune a se comunica părţii prezente întâmpinarea formulată şi depusă la dosar de intimata Primăria comunei Gura Ocniţei. Ia act că măsura dispusă a fost realizată.
Recurentul-contestator C.A.declară că nu înţelege să solicite amânarea judecăţii întrucât cunoaşte cuprinsul întâmpinării.
Reprezentanta Ministerului Public cere judecarea pricinii întrucât a luat cunoştinţă de cuprinsul întâmpinării.
Instanţa constată că dosarul este în stare de judecată şi dă cuvântul părţii prezente cu privire la recurs.
Recurentul-contestator C.A.susţine recursul, solicitând admiterea acestuia pentru motivele scrise de la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamantul C.A. a solicitat, potrivit Legii nr.10/2001, în contradictoriu cu Primăria comunei Gura Ocniţei, jud.Dâmbovită, restituirea în natură a imobilului casă de locuit si anexe, preluat în proprietatea statului şi cu privire la care pârâta nu a emis nici o decizie, deşi fusese notificată în termenul legal.
Pârâta a depus în instantă dispoziţia nr.84 din 17 octombrie 2001 prin care cererea de restituire în natură a imobilului a fost respinsă, cu motivarea că bunul a intrat legal în proprietatea statului, în baza unei sentinte judecătoreşti nr.109/1973 pentru neplata impozitelor şi taxelor.S-au depus în copie mai multe înscrisuri doveditoare.
Prin sent.civ.nr.412 din 31 octombrie 2001 Tribunalul Dâmbovita, secţia civilă, a respins contestaţia. În motivarea hotărârii, instanta de fond a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.2 lit.d din Legea nr.10/2001, imobilul fiind preluat de stat pentru neplata impozitelor dintr-o cauză imputabilă proprietarului, şi anume în temeiul unei hotărâri judecătoreşti pronuntate potrivit Legii nr.18/1968 privind controlul averilor dobândite ilicit. Ca atare, a conchis tribunalul, întrucât sentinţa de preluare nu a fost desfiinţată prin exercitarea vreunei căi de atac, preluarea la stat nu este abuzivă, în sensul Legii nr.10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr.33 din 12 aprilie 2002 pronuntată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă. Într-o amplă motivare, instanţa a retinut, cu trimitere la actele dosarului şi la susţinerile apelantului din faţa completului, că imobilul a fost preluat de stat în temeiul Legii nr.18/1968 privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice care nu au fost dobândite în mod licit. Abrogarea acestui act normativ prin Legea nr.115/1996 nu schimbă natura licită a preluării imobilului în proprietatea statului.Or, cum reclamantul nu a administrat nici o probă care să dovedească contrariul, refuzând chiar plata onorariului unui expert pentru identificarea imobilelor pretinse, apelul a fost respins.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul, care a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art.304 pct.7,8,9 şi 10 din C.proc.civ., în sensul că hotărârile ambelor instanţe sunt contradictorii, atunci când reţin fie trecerea imobilului în proprietatea statului în temeiul Legii nr.18/1968, fie pentru neplata unor impozite.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând recursul astfel cum a fost formulat, precum şi ansamblul probelor administrate, constată că recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în considerarea urmatoarelor motive:
Reclamantul a susţinut, prin notificarea adresată Primăriei Gura Ocnitei şi prin contestaţia adresată instantelor de judecată că este "persoană îndreptăţită’, în sensul Legii nr.10/2001, la restituirea în natură a unor imobile despre care afirmă că i-ar fi aparţinut în proprietate: casă de cărămidă construită în 1940, în suprafaţă de 40 mp, polată din scândură de 24 mp construită în anul 1958, casă de locuit construită în anul 1955 şi garaj în suprafaţă de 15 mp, construit în anul 1953, suprafaţa de 1050 mp.pe care sunt edificate construcţiile.
Nu s-a depus, astfel cum impune art.1169 din C.civ., nici o dovadă a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor a căror retrocedare a solicitat-o. Or, conform acestui text de lege, cel ce face o propunere înaintea judecătii, trebuie să o dovedească.
Dimpotrivă, pârâta a dovedit, prin înscrisurile depuse la dosar că, deşi figura în evidenţele primăriei cu imobile construite (pentru care nu există acte de proprietate, fiind şi cercetat potrivit procedurii Legii nr.18/1968), petentul nu plătise impozitele, astfel că prin sentinta civilă nr.1109/1973 bunurile au fost trecute în proprietatea statului.
Cum Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 condiţionează, la ipoteza prevăzută la art.2 lit.d)calificarea ca abuzivă a preluării pentru neplata impozitelor de caracterul neculpabil al acestor neplăţi, pentru a atrage incidenta măsurilor reparatorii în ce-l priveşte, reclamantul ar fi trebuit să dovedească "motivele independente de vointa proprietarului", în sensul textului de lege menţionat.
De aceea, văzând că, atât instanta de fond, cât şi cea de apel au făcut o corectă interpretare a Legii nr.10/2001, prezentul recurs se priveşte ca fiind nefondat, nefiind întrunit nici unul dintre motivele de casare generic invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.A.împotriva deciziei nr.33 din 12 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 674/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 676/2002. Civil → |
|---|
