ICCJ. Decizia nr. 884/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 884
Dosar nr. 5177/2002
Şedinţa publică din3 februarie2004
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 19 aprilie 2002, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamanţii P.L.A., P.I. şi I.T.; a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii ridicate de Primăria Municipiului Bistriţa; a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii P.L.A., P.I. şi I.T. în contradictoriu cu pârâţii: Primăria municipiului Bistriţa prin primar şi M.A., împotriva dispoziţiei nr. 780 din 28 decembrie 2001 emisă de Primarul Municipiului Bistriţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, Primăria Bisitriţa prin dispoziţia nr. 780 din 28 decembrie 2001, a procedat judicios la restituirea în natură a imobilului cu destinaţie de locuinţă şi teren aferent în suprafaţă de 274 m2, situat în Bistriţa faţă de M.A., în calitate de legatară universală, a autoarei F.H., de la care imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 114 din 16 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii P.L.A., P.I. şi I.T.împotriva sentinţei civile nr. 97 din 19 aprilie 2002 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, fiind menţinută în totalitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâta M.A.fiind legatară universală a autoarei F.H. este îndreptăţită să primească imobilul în litigiu. Că în speţă, nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat deoarece în procesele antereioare invocate de reclamanţii – apelanţi – în motivele de apel – afigurat Statul Român care prin lege a renunţat la beneficiul puterii lucrului judecat, iar persoanele deţinătoare de imobile revendicate fiind obligate în temeiul Legii nr. 10/2001 să le restituie.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionate au declarat recurs reclamanţii: P.L.A., P.I. şi I.T., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – deoarece:
- Deşi instanţele au reţinut că pârâta M.A. este îndreptăţită să primeascăîn natură imobilul: casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 274 m2, situat în municipiul Bistriţa,totuşi, acestea nu au fostpreocupate să verifice dacă pârâta are vocaţie succesorală pentru a beneficia de imobilul menţionat, în conformitate cu Legea nr. 10/2001.
- Chiar dacă instanţa de apel a reţinutprintre altele că Statul Român a renunţat la beneficiul autorităţii de lucru judecat în raport de hotărârile anterioare în care părţi, am fost, noi, Statul Român şi pârâtaM.A., totuşi instanţa trebuia să constate că noi nu am renunţat la beneficiul de a invoca autoritatea de lucru judecat, lucru pe care îl invocăm şi în prezent.
Recursul nu este fondat.
Imobilul – casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 274 m2situat în municipiul Bistriţa, înscris în C.F. 320 nr.top.1295 – ce face obiectul litigiului între reclamanţii: P.L.A., P.I., I.T., pe deoparte, şi pârâta M.A., pe de altă parte, a fost proprietatea tabulară a autoarei F.H., de la care a fost preluat prin Decretul nr. 92/1950 privind naţionalizarea unor imobile, poziţia nr. 501 din anexa la decret.
Prin testamentul încheiat în formă autentică din 13 decembrie 1957, F.H. a instituit-o pe M.A. legatară universală. Testatoarea a decedat la data de 9 iulie 1960: testament nr. 7960 din 13 decembrie 1957 şi certificat de deces nr. 599318 din 15 august 1965 dosar nr. 537/2002 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, anexat la dosarul cauzei.
Cum fiul autoarei, rspectiv F.F. a renunţat expres la succesiunea acesteia printr-o declaraţie încheiată în formă autentică, singura succesoare în drepturi a autoarei F.H., este pârâta M.A..
Aşa se face că în temeiul prevederilor art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, Municipiul Bistriţa prin primar, prin dispoziţia nr. 780 din 28 decembrie 2001 a dispus restituirea în natură către pârâta M.A., a imobilului în litigiu.
Aşadar, pârâta M.A., a făcut dovada calităţii sale de succesoare - legatară universală – a autoarei F.H., iar în conformitate cu prevederile art. 4 şi art. 48, din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada: 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este îndreptăţită să primească în natură imobilul în litigiu.
Prin urmare, critica reclamanţilor recurenţi referitoare la faptul că pârâta M.A. nu are vocaţie succesorală în condiţiile Legii nr. 10/2001, asupra averii rămase pe urma autoarei F.H., nu poatefi primită întrucât nu are nici fundament juridic.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat între Decizia atacată şi alte hotărâri judecătoreşti care au în vedere acelelaşi obiect – imobilul în litigiu -, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1201 C. civ., este autoritate de lucru judecat „atunci când a doua cerere îm judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
În speţă, nu există autoritate de lucru judecat, deoarece Decizia civilă nr. 662/1998 a Curţii de Apel Cluj – invocată de recurenţi, a avut ca obiect plângerea pârâtei M.A. împotriva HG nr. 2 din 9 iulie 1996 a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 112/1995, întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995, iar Decizia civilă nr. 114 din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – recurată de reclamanţi – are ca obiect contestaţie formulată de reclamanţi împotriva Dispoziţiei nr. 780 din 28 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Bistriţa, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
De altfel, art. 48 din Legea nr. 10/2001, crează posibilitatea persoanelor îndreptăţite, precum şi persoanelor vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ei s-au respins prin hotărâri judecătoreşti definitive irevocabile, să formuleze acţiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat şi să solicite indiferent de naturasoluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge ca nefondat recursul declarat dereclamanţii P.L.A., P.I. şi I.T., împotriva deciziei civile nr. 114 din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.L.A., P.I. şi I.T. împotriva deciziei nr. 114 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi3 februarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 892/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 861/2002. Civil → |
|---|
